”Dar este 2016!”, anul omului total-itar

Acum cativa ani (zeci de ani chiar 😉 )toata lumea era disperata sa se organizeze in vreun fel si sa darame sistemul capitalist la fel cum au facut (sau na, asa li sa spus ca au facut) si cu cel capitalist de stat de pana in 1989. Peste tot oamenii intrau in greva, erau prin centru, prin fata fabricilor, faceau greva japoneza, greva foamei. Suntem in 2016. Iar argumentul asta imi este aruncat in fata oriunde as fi, de catre oricine, oricand doresc sa deschid un subiect demn de discutat dupa parerea mea, cum ar fi suprapopularea sau distrugerea ecosistemelor, prostia arhitecturii ecologice sau prostia alternativelor capitalist-ecologice care ne este indesata pe gat chiar si de catre ”radicalii cei mai radicali” din Romania si de peste tot. Rar se mai gasesc oameni deschisi la o forma de exprimare cat de cat radicala, oameni care sa vorbeasca din inima si care sa nu foloseasca non-stop limbajul de lemn al opresorului (e 2016! tot in categoria asta intra doar ca este folosit ca ultima arma, dupa ”esti la fel ca hitler”). Stiu, sunt obisnuit ca tinerii interesati de orice fel de forma de politica sau a-politica sa fie pur si simplu niste imbecili care repeta pe nerasuflate ”metode alternative”, metodele astea nefiind puse de nimeni in practica din doua mari motive (spun ei): oamenii sunt prea ignoranti si sunt prea putini oameni. Nici un imbecil ”2016-ist” nu isi imagineaza viata traita doar pentru ei si asta este un lucru deosebit de rau din orice perspectiva ai privi. Cea din care o privesc eu este un simpla: majoritatea oamenilor au fost imbecilizati de o dubla (sau majora) propaganda, cea a statului combinata cu piata libera capitalista, combinatia aceasta formand superbul om nou care munceste 14 ore sa plateasca parlamentari grasi care traiesc in concubinaj cu fortele capitaliste, omul nou care munceste 14 ore ca sa isi ia o vacanta de 10 zile pe undeva pe vreo plaja dizgratioasa unde consuma chestii simple dar este fericit pentru ca este acolo si petrece acele momente superbe pentru care merita sa muncesti, nu-i asa? Omul nou care munceste 14 ore si uita ca are copii iar atunci cand isi aduce aminte singurul lucru care ii trece prin minte este sa munceasca mai mult ca sa aibe ei un viitor mai luminos decat el, cu toate ca in inima lui inca mai persista ideea ca toti oamenii fara putere suntem nascuti sa fim sclavi atat timp cat exista acest sistem exploatator. Omul nou care tolereaza totul si lasa capul plecat pentru o bucata de paine pe care sovieticii niciodata nu ar fi crezut ca va ajunge sa existe in carne si oase.

Continue Reading

CLODO vorbeste

Acte sporadice de sabotaj impotriva companiilor implicate in constructia centralelor nucleare au avut loc in regiunea franceza Toulouse la mijlocul anului 1979. Acestea s-au intamplat in mijlocul celor mai puternice proteste locale impotriva fabricii GOLFECH, situata in zona raului Garonne. Dar miscarea anti-nucleara a reusit sa opreasca constructia pana in 1981, cand a devenit clar ca GOLFECH va fi totusi construita. In ciuda, sau datoritat impasului, sabotajului care a devenit si mai frecvent si cu tinte din ce in ce mai diversificat.

In iunie 1983, un bustul furat al lui Jean Jaures, faimosul socialist al anilor 1900, a reaparut spunzurat de gat intr-un pom in fata primariei. O ”notita de ramas-bun”, semnata de catre Jarues si ”editata” de catre ”Asociatia Facatorilor de Probleme”, denunta curenta guvernare socialista(aceea a lui francois mitterand) pentru actiuni represive, autoritare. Dupa nota, Jaures regreta viata pierduta in inutila avansare a politicii social-democrate, care ajunsese intr-un hal atat de umilitor.

In lunile care au urmat, cateva atacuri asupra librariilor catolice si asupra statuilor religioase(inclusiv al bustului lui Pontius Pilat, aflat in apropiere de faimosul altar al lui Lourdes), semnate de catre campania”Opriti Preotii”, in semn de protest fata de vizita papei si impotriva ”multinationalei Vaticanului”. In aceeasi vara , diferite companii si birouri guvernamentale implicate direct sau indirect in constructia GOLFECH, au suferit daune serioase cauzate cu ajutorul explozibilelor sau a focului.

In timp ce diferite grupuri, majoritatea cu nume haioase(”Un grup necunoscut pana acum”)sau cu acronime, au reclamat responsabilitatea pentru atacuri, tonul si continutul comunicatelor reflecta o perspectiva comuna. ”Comitetul pentru Lichidarea si Subversiune a Computerelor”, cunoscut sub acronimul de CLODO(un nume de netradus dar care ar insemna ceva gen ”boschetar”)a reclamat responsabilitatea pentru sase actiuni care au avut loc in ultimii trei ani, cele mai multe dintre ele cuprinzand arderea sau distrugerea unor centre informatice. Cea mai recenta actiune a lor a avut loc in octombrie 1983, atunci cand birourile firmei SPERRY-o firma detinuta de un constructor american-a ars. In apropiere, un graffiti spunea asa:”Reagan ataca Grenada,multinationala SPERRY este complice”.

Cu toate ca interesul grupului CLODO pentru tehnologie reflecta o inclinare specifica, ideologic sunt foarte apropiati de ceilalti sabotori din regiune:ei spun ca lucreaza in mod ad-hoc, asociati fiind in jurul anumitor actiuni sau interese si resping ideea de organizare. Nu au reguli rigide sau principii si tolereaza diversitatea in interiorul grupului; se disting de celelalte grupuri stangiste prin respingerea ideei de ”avangarda”, prin modul lor de comportare anti-autoritariana si prin simtul umorului pronuntat si folosit ca o arma ideologica.

Un ziar frantuzesc descria sabotorii drept parte a miscarii”comunist-libertare” situatat in Toulouse. In alt ”interviu”cu alt grup cu care au pus de niste ”artificii” simultane la doua locuri unde se construiau materiale pentru constructia centralelor nucleare in august 1983,”Groucho” explica:

”Oamenii vorbesc despre ”majoritatea tacuta” si au parte de publicitate. Dar exista si o minoritate amuzata care poate sa-si exprime sentimentele doar prin respingere sociala si politica, pentru ca respinge rusinea cauzata de democratie. Nu cere dreptul la exprimare libera, dreptul la justitie, drepturile omului-pur si simplu ia aceste drepturi, sau cel putin incearca. Aceasta minoritate exista, fie ca organizata sau dezorganizata, atomizata in interiorul societatii, revolutionare sau deviante. In practica, noi aratam caracterul ei specific. Nu avem nici o iluzie asupra masinariei propagandistice de idei, dar sustinem pe oricine nu mai suporta injustitiiile si incearca sa contribuie cu ceva la rasturnarea capitalismului de zi cu zi”

Autoritatile franceze denunta sabotorii ca fiind deranjanti si inumani, pretinzand ca numai cu noroc nu a fost nimeni ranit pana in acest moment. In fapt, faptele demonstrate aici(nu sa raportat niciun fel de morti in aceste acte)arata clar ca aceste forme de sabotaj sunt diferite de atacurile cu bombe asupra trenurilor sau locurilor publice care au loc in toata lumea si care continua sa cauzeze o gramada de morti in numele vreunei ”eliberari nationale”.

Urmatorul interviu a fost trimis revistei franceze, Terminal si publicat in Octombrie 1983

I:De ce ai acceptat acest interviu?

R:Intotdeauna am simtit ca actiunile vorbesc pentru ele, si am decis sa scriem un comunicat doar pentru ca(prezumtiv?)membrii asa zisei armate, si in orice caz efemerice, organizatii au incercat sa treaca actiunile noastre drept ceva ce nu sunt. In fata propagandei Puterii, care ia se manifesta stupefiant cand este vorba de computere, si ca sa terminam cu miturile care ne inconjoara; am simtit ca niste explicatii au devenit necesare.

I:De ce sabotajul computerelor?

R: Pentru a provoca pe toata lumea, programatori sau non-programatori, in asa maniera incat sa reflecteze asupra lumii in care traim si pe care o cream, si asupra modului in care computerele transforma aceasta societate.

Adevarul despre calculatoare trebuie aratat din timp in timp. Ar trebui spus ca un computer este format doar din niste bucati de metal care fac doar ce vrem noi sa facem, ca in lumea noastra sunt doar ”niste” unelte, unele puternice adevarat, care sunt in serviciului dominantilor.

Atacam doar aceste lucruri :fisiere, sistemele de supraveghere, instrumente pentru maximizare profitului pentru sefi si accelerarea pauperizarii pentru cei care le refuza….

Ideologia dominanta a inteles clar ca, ca o simpla unealta, computerul nu ii serveste interesele destul de bine. Asa ca, computerul a ajuns o entitate paraumana (inteligenta artificala), un demon sau un inger-capabil de domesticire (jocurile pe computer si telecomunicatiile ar trebui sa inlesneasca aceste lucruri)-asadar, doar un servant zelos al sistemului in care traim. In acest fel,ei urmaresc sa transforme valorile sistemului computerului intr-un sistem de valori umane.

Prin actiunile noastre am vrut doar sa aratam natuura computerelor ca unelte aflate intr-o singura mana, si, pe cealalta parte, dominatia care ia oferit-o. In final, chiar daca ceea ce facem noi este propaganda prin actiune, suntem constienti ca distrugerile pe care le provocam, provoaca intarzieri si trageri in spate.

I: Dar specatacolul radical al distrugerilor pe care le provocati nu vi se pare un pic imoral?

R: Aceste actiuni sunt doar varful icebergului. Noi ceilalti luptam in fiecare zi intr-un mod mai ”linistit”. Cu calculatoarele, ca si cu armata, politia sau politicienii, in fapt,cu orice instrument privilegiat al puterii, erorile sunt reguli, iar reglatul lor acopera majoritatea timpului programatorului. Luam avantaj de faptul asta, care in mod sigur costa angajatorii mult mai mult decat materialele pe care noi le distrugem. Sa spunem ca arta consta in creareaa bug-urilor care vor aparea mai tarziu, mici bombe cu ceas.

Revenind la intrebarea ta-ce poate fi mai obisnuit decat aruncatul unui chibrit pe niste benzi magnetice? Toata lumea o poate face! Actiunile par excesive doar acelor oameni care nu stiu, sau care nu vor sa stie pentru ce sunt folosite majoritatea computerelor.

I: Si cum iti explici faptul ca altii nu au mai facut lucruri similare?
R: Sa spun adevarul, este greu de explicat. Stim foarte bine in ce sunt implicati majoritatea muncitorilor din industria computerelor, si foarte rar acestia incearca sa reflecteze asupra lucrurilor pe care le fac (in general prefera sa nu se gandeasca la asta!). Cat despre aceea care nu lucreaza cu computere, ei nu sunt interesati sau accepta pasiv propaganda sistemului. Dar asta nu explica toate lucrurile, si chiar si aceea care rezista ”somniferelor” puterii sunt inca speriati de uniformele politienesti.

I: Nu sunteti un pic retro, ca acei oameni care distrugeau masinarii in secolui XIX?

I: In fata uneltelor puterii, oamenii dominati au folosit mereu sabotajul si subversiunea. Nu este nici retrograd nici de povestit. Uitandu-ne la trecut, vedem doar sclavie si dezumanizare, pana in momentul in care ajungem la asa-zisele societati primitive. Si chiar daca nu toti impartim acelasi ”proiect social”, stim ca este stupid sa incerci sa ”dai timpul inapoi”.

Computerele ca unelte sunt in mod indubitabil pervetite dar pot fi la fel de bine folosite altfel decat sunt folosite acum. Atunci cand spunem ca cel mai computerizat sector este armata, si ca 94% din computerele civile, sunt folosite pentru management si contabilitate, nu ne simtim ca spargatorii de masinarii din sec.XIX (chiar daca ei au luptat impotriva dezumanizarii locurilor lor de munca). Nu suntem aparatorii somajului creat de computere…microprocesoarele lor creeaza somaj, iar in loc sa scurteze orele de lucru, asta pentru ca traim intr-o societate brutala, si, pentru acest lucru, este absolut necesar sa distrugem microprocesoare.

I: Cum va evaluati actiunile in actualul context politic al Fratei si al restului lumii?

R: Computerizarea este prezenta pe tot globul. In lumea a treia, ajuta pentru reimprospatarea dominantei ideologice si economice a Vestului, in special a S.U.A., si, intr-un mod mai mic, a puterii locale. Asadar consideram ca lupta noastra este globala, chiar daca suna exagerat avand in vedere actiunile noastre mici pe care le indeplinim.

I: Care sunt proiectele voastre pentru viitor?
R: Incetul cu incetul , teoria dominantei calculatoarelor pe care am dezvoltat-o pentru multi ani, incepe sa fie respinsa. In mare, totusi,telul ramane neschimbat pentru ca computerele sunt in continuare folosite de aceeasi oameni pentru aceleasi lucruri. Deci, nu este nici un motiv pentru a nu continua lupta in aceeasi directie. Cu mai multa imaginatie, si in ritmul nostru, chiar daca rezultatul va fi mai putin spectaculos decat in actiunile trecute. Rapida automatizare si viitoarea explozie a telecomunicatiilor deschide o gama larga de actiuni si revolte. V-om incerca sa luptam in acele terenuri, stiind ca eforturile noastre sunt partiale. Este loc pentru toti rebelii!!!

I: Care sunt sansele voastre de a reusi?Nu va este frica ca o sa fiti prinsi?
R: Sansele noastre sunt bune, multimim. Avem motive si idei, si, in tara orbilor, oamenii cu un singur ochi sunt regi. Pentru mai bine de trei ani o camera specializata in securitate a statului (odihneasca-se in pace) si multi alti mercenari ne-au cautat: resursele lor sunt sofisticate dar destul de insuficiente iar ultima noastra actiune imptriva centrului informatic din Haute Garonne le-au aratat ceea ce stiu despre noi! Suntem deasemenea constienti de riscurile pe care le luam si a sistemului caruia noi ne imptrivim. Sper ca urmatorul interviu pe care il dam sa nu fie dat unui magistrat!

-Toulouse,august 1983
Continue Reading