”Dar este 2016!”, anul omului total-itar

Acum cativa ani (zeci de ani chiar 😉 )toata lumea era disperata sa se organizeze in vreun fel si sa darame sistemul capitalist la fel cum au facut (sau na, asa li sa spus ca au facut) si cu cel capitalist de stat de pana in 1989. Peste tot oamenii intrau in greva, erau prin centru, prin fata fabricilor, faceau greva japoneza, greva foamei. Suntem in 2016. Iar argumentul asta imi este aruncat in fata oriunde as fi, de catre oricine, oricand doresc sa deschid un subiect demn de discutat dupa parerea mea, cum ar fi suprapopularea sau distrugerea ecosistemelor, prostia arhitecturii ecologice sau prostia alternativelor capitalist-ecologice care ne este indesata pe gat chiar si de catre ”radicalii cei mai radicali” din Romania si de peste tot. Rar se mai gasesc oameni deschisi la o forma de exprimare cat de cat radicala, oameni care sa vorbeasca din inima si care sa nu foloseasca non-stop limbajul de lemn al opresorului (e 2016! tot in categoria asta intra doar ca este folosit ca ultima arma, dupa ”esti la fel ca hitler”). Stiu, sunt obisnuit ca tinerii interesati de orice fel de forma de politica sau a-politica sa fie pur si simplu niste imbecili care repeta pe nerasuflate ”metode alternative”, metodele astea nefiind puse de nimeni in practica din doua mari motive (spun ei): oamenii sunt prea ignoranti si sunt prea putini oameni. Nici un imbecil ”2016-ist” nu isi imagineaza viata traita doar pentru ei si asta este un lucru deosebit de rau din orice perspectiva ai privi. Cea din care o privesc eu este un simpla: majoritatea oamenilor au fost imbecilizati de o dubla (sau majora) propaganda, cea a statului combinata cu piata libera capitalista, combinatia aceasta formand superbul om nou care munceste 14 ore sa plateasca parlamentari grasi care traiesc in concubinaj cu fortele capitaliste, omul nou care munceste 14 ore ca sa isi ia o vacanta de 10 zile pe undeva pe vreo plaja dizgratioasa unde consuma chestii simple dar este fericit pentru ca este acolo si petrece acele momente superbe pentru care merita sa muncesti, nu-i asa? Omul nou care munceste 14 ore si uita ca are copii iar atunci cand isi aduce aminte singurul lucru care ii trece prin minte este sa munceasca mai mult ca sa aibe ei un viitor mai luminos decat el, cu toate ca in inima lui inca mai persista ideea ca toti oamenii fara putere suntem nascuti sa fim sclavi atat timp cat exista acest sistem exploatator. Omul nou care tolereaza totul si lasa capul plecat pentru o bucata de paine pe care sovieticii niciodata nu ar fi crezut ca va ajunge sa existe in carne si oase.

Continue Reading

Impotriva/pentru

O stafie strabate lumea. Este stafia totalitarismului.

De fapt nu este nici o stafie. Este realitatea in care ne scaldam, ne afundam, ne sufocam zi de zi, care ne inconjoara in fiecare moment cand acceptam sa jucam jocul Civilizatiei, si anume cel al impotriva/pentru.

Sub aceasta idee stam cu totii atunci cand ceva se petrece. Apostolii post-modernismului imbie lumea sa isi formeze o parere dupa modelele pe care ei le imping in fata, fara sa lase oamenilor acel moment de respiro, fara sa ii lase sa treaca de la impuls la ratiune, ii animalizeaza (in sensul peiorativ- acceptat de persoanele civilizate (n.a., civilizat pe acest blog se citeste ”bruta tehnologica”) si prea putin dezvoltate in mod natural), le creeaza acel impuls de a fi pentru sau impotriva unui lucru care nu are nici o legatura cu viata lor de zi cu zi. Ii face sa uite de faptul ca nu au vazut in viata lor un anumit loc, nu au simtit in viata lor cum se simte o anumita rana, ii face sa simta pierderea altor oameni pe care nu ii cunosc. Toate astea pentru ce? Pur si simplu pentru a ii pregati, pentru a ii pregati sa li se dezvaluie o viata fara sare si piper, unde toate lucrurile trebuiesc sau sunt pe cale sa se aseze daca mai renunta un pic la sufletul si dorintele lor. Un pic pana cand acel loc unde era sufletul, spiritul care tine lumea in picioare, va fi gol. Si golul acela va fi dominat de dorinte atroce de avutie, de dorinte carnale cat mai dezlegate de realitate, de parasire, de alergat dupa cele mai aprige dorinti care pana si cel mai lunatic dintre ei stie ca nu vor fi niciodata implinite dar cu toate aceastea au succes.

De ce? Pentru ca sunt facil de accesat. Este mult mai facil de accesat un sentiment gata creat, este usor sa te alaturi unei mase amorfe de oameni care gandesc strict intr-un fel sau altul despre un anumit eveniment. Este usor sa dai cu piatra in ”ceilalti” atunci cand tu nu ai nimic de pierdut. Pentru ca aceasta este societatea tehnologica si daca ar fi sa ii dau o definitie scurta aici ar suna cam asa: societatea tehnologica este locul fara spatiu si timp, unde toate activitatile mentale, sociale si in general tot ceea ce inseamna a fi uman/pamantean, au fost suspendate si in locul acelor activitati si feluri de a fi a fost inlocuit cu dominatia baricadelor plastice.

A iti forma o opinie clara asupra unui anumit fapt inseamna a lua in calcul toate informatiile pe care le putem accesa si de a le procesa fara sa devenim partizanii nici unei parti. Daca in schimb, devenim partizani, nu mai putem avea aceea opinie, putem cel mult intra la categoria ideologi. Si stim cu totii unde duc ideologii si ideologiile.

Acest articol face parte din o serie de articole care vor aparea o data pe saptamana si vor fi pastrate si etichetate ca fiind o introducere in ceea ce va veni.

 

Continue Reading