Pokemon si pacalicii din Romania

Pokemon si pacalicii din Romania.

In acest post voi juca un pic rolul de avocat al diavolului din cauza faptului ca (opreste-te aici daca nu mai poti de ras) la noi in tara (asta ramane sigur de discutat) sunt prea multi oameni care nu mai pot sa doarma noaptea pentru ca altii sunt cocalari si se joaca jocuri satanice si ne-romanesti, nu ca ei, oameni care au trecut de 30 de ani (de 40 unii) dar inca mai plang dupa copilaria (de cacat) din perioada 1985-2000, perioada unde nu stiu de ce li se pare lor ca oamenii inca mai aveau ceva in comun cu ideea de a fi om si copii cu ideea de a fi copil. Hai sa incepem cu inceputul ideii si sa spunem lucrurilor pe fata. Perioada din anii indicati mai sus este cu siguranta cea mai proasta perioada din intreaga existenta a Romaniei moderne (ok, asta ramane de discutat avand in vedere ca nu prea au fost perioade faste pentru romani, avand in vedere ca au avut de infruntat tot felul de sperieturi, de la imperiul otoman si terminand cu legionarii si tovarasii lor, stalinistii) care are ca stindard cheia de la gat pe care multi oligofreni o vad ca pe un fel de simbol al unicitatii lor si nu vad ceea ce insemna de fapt, si anume, ca, un copil cu cheia la gat este de fapt un copil ignorat, facut de niste parinti care pur si simplu au facut copii pentru ca trebuiau sa faca, ca asa se face, nu-i asa? Ca acel copil putea sa faca orice vrea el, chiar si sa fie violat dar sa faca bine si sa se duca singur la scoala, sa isi faca singur mancare, sa stea singur si pe afara cat vrea, pentru ca mami si tati sunt prea ocupati sa munceasca ca sa ”ii construiasca un viitor” (in socialism asta putea sa insemne ca tati vrea video, masina si casa iar mami niste stofe din care sa isi faca niste costume cu care sa se duca pe la nunti prin sate).

Avand in vedere ca (din pacate) marea majoritate a oamenilor sufera de disonanta cognitiva, nu pot sa vad in ce spun parintii si ce spun copii decat un model de neurmat care totusi a fost un pic schimbat, si anume, oamenii care plang dupa copilaria aia de atunci sunt aceeasi oameni care acum isi pun copii in fata calculatorului pentru ca nu au timp de ei sau ii trimit la minunatele after-school-uri aparute peste tot in ultimul timp. Aceeasi oameni ataca modul in care mass media i-a luat la tinta pe copii impingand copii spre diferite produse pe care ei, neavand nici un fel de model de comportament normal (atentie aici), ei nefiind educati in nici un fel ca niste fiinte capabile de a-si lua micile lor decizii ci impinsi spre comportamente idioate (din nou, atenti aici) de catre niste parinti imbecili, care nu au si nici nu vor sa aibe de-a face cu cresterea copilului, ei lasand la mana atotputernicului si sfantului stat  rolul de educator al copilului ceea ce duce bineinteles la creearea unor copii usor manipulabili, fara dorinte, fara viziune, fara vlaga si cu un singur tel bine implantat de la gradinita, si anume, adeziune la sfanta cauza a capitalului, a sexismului, a dorintei de a-si pierde si ultimul dram de autonomie pentru orice fel de firimitura (sigura) aruncata de cei mari si puternici care alcatuiesc statul(daca tu crezi ca prietenii tai si cu tine si cu restul cetatenilor sunteti statul atunci trebuie sa va spun ca sunteti prosti cu totii).

Lasand tiradele anti, sa revin si sa ii injur si pe cei cu ”copii din ziua de azi nu or sa stie”. Ce sa stie? Multi copii din ziua de azi arata niste capabilitati tehnice extraordinare, de ce pula mea sa stie cum te jucai tu cu cuburi pentru ca ma-ta si cu tac-tu in loc sa iti ia un trenulet sau un atlas geografic strangeau bani sa isi ia masina sau sa isi cumpere video. La fel, copii din ziua de azi datorita deschiderii pe care o ofera internetul pot invata multe lucruri, dar nu o fac pentru ca imbecilii care adora copilaria lor trista cu cheia la gat nu ii lasa pentru ca nu considera ca este ok ca un copil sa faca si altceva in afara sa se joace jocuri retardate sau sa se uite la desene animate. De ce? Pentru ca, asa cum am spus in paragraful de mai sus, parintii de azi sunt la fel ca cei de ieri, ambele generatii fug de responsabilitate pentru ca stiu ca generatiile lor le mananca incet dar sigur viitorul generatiilor de maine dar in acelasi timp, daca din fericire se intampla ca el, copilul sa castige vreun premiu sau sa fie considerat un mic geniu, isi asuma frumos intreaga responsabilitate…

Despre PokemonGo Romania numai de bine, si eu daca as avea un telefon ok as juca jocul, macar ar reusi sa ma tina printre normali mai mult timp, asa, doar Domnul stie ce si cum…

Continue Reading

”Dar este 2016!”, anul omului total-itar

Acum cativa ani (zeci de ani chiar 😉 )toata lumea era disperata sa se organizeze in vreun fel si sa darame sistemul capitalist la fel cum au facut (sau na, asa li sa spus ca au facut) si cu cel capitalist de stat de pana in 1989. Peste tot oamenii intrau in greva, erau prin centru, prin fata fabricilor, faceau greva japoneza, greva foamei. Suntem in 2016. Iar argumentul asta imi este aruncat in fata oriunde as fi, de catre oricine, oricand doresc sa deschid un subiect demn de discutat dupa parerea mea, cum ar fi suprapopularea sau distrugerea ecosistemelor, prostia arhitecturii ecologice sau prostia alternativelor capitalist-ecologice care ne este indesata pe gat chiar si de catre ”radicalii cei mai radicali” din Romania si de peste tot. Rar se mai gasesc oameni deschisi la o forma de exprimare cat de cat radicala, oameni care sa vorbeasca din inima si care sa nu foloseasca non-stop limbajul de lemn al opresorului (e 2016! tot in categoria asta intra doar ca este folosit ca ultima arma, dupa ”esti la fel ca hitler”). Stiu, sunt obisnuit ca tinerii interesati de orice fel de forma de politica sau a-politica sa fie pur si simplu niste imbecili care repeta pe nerasuflate ”metode alternative”, metodele astea nefiind puse de nimeni in practica din doua mari motive (spun ei): oamenii sunt prea ignoranti si sunt prea putini oameni. Nici un imbecil ”2016-ist” nu isi imagineaza viata traita doar pentru ei si asta este un lucru deosebit de rau din orice perspectiva ai privi. Cea din care o privesc eu este un simpla: majoritatea oamenilor au fost imbecilizati de o dubla (sau majora) propaganda, cea a statului combinata cu piata libera capitalista, combinatia aceasta formand superbul om nou care munceste 14 ore sa plateasca parlamentari grasi care traiesc in concubinaj cu fortele capitaliste, omul nou care munceste 14 ore ca sa isi ia o vacanta de 10 zile pe undeva pe vreo plaja dizgratioasa unde consuma chestii simple dar este fericit pentru ca este acolo si petrece acele momente superbe pentru care merita sa muncesti, nu-i asa? Omul nou care munceste 14 ore si uita ca are copii iar atunci cand isi aduce aminte singurul lucru care ii trece prin minte este sa munceasca mai mult ca sa aibe ei un viitor mai luminos decat el, cu toate ca in inima lui inca mai persista ideea ca toti oamenii fara putere suntem nascuti sa fim sclavi atat timp cat exista acest sistem exploatator. Omul nou care tolereaza totul si lasa capul plecat pentru o bucata de paine pe care sovieticii niciodata nu ar fi crezut ca va ajunge sa existe in carne si oase.

Continue Reading

Impotriva/pentru

O stafie strabate lumea. Este stafia totalitarismului.

De fapt nu este nici o stafie. Este realitatea in care ne scaldam, ne afundam, ne sufocam zi de zi, care ne inconjoara in fiecare moment cand acceptam sa jucam jocul Civilizatiei, si anume cel al impotriva/pentru.

Sub aceasta idee stam cu totii atunci cand ceva se petrece. Apostolii post-modernismului imbie lumea sa isi formeze o parere dupa modelele pe care ei le imping in fata, fara sa lase oamenilor acel moment de respiro, fara sa ii lase sa treaca de la impuls la ratiune, ii animalizeaza (in sensul peiorativ- acceptat de persoanele civilizate (n.a., civilizat pe acest blog se citeste ”bruta tehnologica”) si prea putin dezvoltate in mod natural), le creeaza acel impuls de a fi pentru sau impotriva unui lucru care nu are nici o legatura cu viata lor de zi cu zi. Ii face sa uite de faptul ca nu au vazut in viata lor un anumit loc, nu au simtit in viata lor cum se simte o anumita rana, ii face sa simta pierderea altor oameni pe care nu ii cunosc. Toate astea pentru ce? Pur si simplu pentru a ii pregati, pentru a ii pregati sa li se dezvaluie o viata fara sare si piper, unde toate lucrurile trebuiesc sau sunt pe cale sa se aseze daca mai renunta un pic la sufletul si dorintele lor. Un pic pana cand acel loc unde era sufletul, spiritul care tine lumea in picioare, va fi gol. Si golul acela va fi dominat de dorinte atroce de avutie, de dorinte carnale cat mai dezlegate de realitate, de parasire, de alergat dupa cele mai aprige dorinti care pana si cel mai lunatic dintre ei stie ca nu vor fi niciodata implinite dar cu toate aceastea au succes.

De ce? Pentru ca sunt facil de accesat. Este mult mai facil de accesat un sentiment gata creat, este usor sa te alaturi unei mase amorfe de oameni care gandesc strict intr-un fel sau altul despre un anumit eveniment. Este usor sa dai cu piatra in ”ceilalti” atunci cand tu nu ai nimic de pierdut. Pentru ca aceasta este societatea tehnologica si daca ar fi sa ii dau o definitie scurta aici ar suna cam asa: societatea tehnologica este locul fara spatiu si timp, unde toate activitatile mentale, sociale si in general tot ceea ce inseamna a fi uman/pamantean, au fost suspendate si in locul acelor activitati si feluri de a fi a fost inlocuit cu dominatia baricadelor plastice.

A iti forma o opinie clara asupra unui anumit fapt inseamna a lua in calcul toate informatiile pe care le putem accesa si de a le procesa fara sa devenim partizanii nici unei parti. Daca in schimb, devenim partizani, nu mai putem avea aceea opinie, putem cel mult intra la categoria ideologi. Si stim cu totii unde duc ideologii si ideologiile.

Acest articol face parte din o serie de articole care vor aparea o data pe saptamana si vor fi pastrate si etichetate ca fiind o introducere in ceea ce va veni.

 

Continue Reading