”Dar este 2016!”, anul omului total-itar

Acum cativa ani (zeci de ani chiar 😉 )toata lumea era disperata sa se organizeze in vreun fel si sa darame sistemul capitalist la fel cum au facut (sau na, asa li sa spus ca au facut) si cu cel capitalist de stat de pana in 1989. Peste tot oamenii intrau in greva, erau prin centru, prin fata fabricilor, faceau greva japoneza, greva foamei. Suntem in 2016. Iar argumentul asta imi este aruncat in fata oriunde as fi, de catre oricine, oricand doresc sa deschid un subiect demn de discutat dupa parerea mea, cum ar fi suprapopularea sau distrugerea ecosistemelor, prostia arhitecturii ecologice sau prostia alternativelor capitalist-ecologice care ne este indesata pe gat chiar si de catre ”radicalii cei mai radicali” din Romania si de peste tot. Rar se mai gasesc oameni deschisi la o forma de exprimare cat de cat radicala, oameni care sa vorbeasca din inima si care sa nu foloseasca non-stop limbajul de lemn al opresorului (e 2016! tot in categoria asta intra doar ca este folosit ca ultima arma, dupa ”esti la fel ca hitler”). Stiu, sunt obisnuit ca tinerii interesati de orice fel de forma de politica sau a-politica sa fie pur si simplu niste imbecili care repeta pe nerasuflate ”metode alternative”, metodele astea nefiind puse de nimeni in practica din doua mari motive (spun ei): oamenii sunt prea ignoranti si sunt prea putini oameni. Nici un imbecil ”2016-ist” nu isi imagineaza viata traita doar pentru ei si asta este un lucru deosebit de rau din orice perspectiva ai privi. Cea din care o privesc eu este un simpla: majoritatea oamenilor au fost imbecilizati de o dubla (sau majora) propaganda, cea a statului combinata cu piata libera capitalista, combinatia aceasta formand superbul om nou care munceste 14 ore sa plateasca parlamentari grasi care traiesc in concubinaj cu fortele capitaliste, omul nou care munceste 14 ore ca sa isi ia o vacanta de 10 zile pe undeva pe vreo plaja dizgratioasa unde consuma chestii simple dar este fericit pentru ca este acolo si petrece acele momente superbe pentru care merita sa muncesti, nu-i asa? Omul nou care munceste 14 ore si uita ca are copii iar atunci cand isi aduce aminte singurul lucru care ii trece prin minte este sa munceasca mai mult ca sa aibe ei un viitor mai luminos decat el, cu toate ca in inima lui inca mai persista ideea ca toti oamenii fara putere suntem nascuti sa fim sclavi atat timp cat exista acest sistem exploatator. Omul nou care tolereaza totul si lasa capul plecat pentru o bucata de paine pe care sovieticii niciodata nu ar fi crezut ca va ajunge sa existe in carne si oase.

Continue Reading

Spre Autonomie – Kevin Tucker

eseu publicat in Species Traitor
Cultura noastra sufera de o tulburare de personalitate extrema. Se pare ca poarta un scut atat de greu incat uita ca acesta este montat pe corpul sau. Fata este atat de preocupata de cosmetizarea sa incat uita sa priveasca in jos.
Ne-am dezvoltat atat de mult incat am uitat ca avem nevoie de o fundatie solida pentru a ramane in picioare. Doar spunem, ”Iata-ne aici, acum sa incercam sa ne descurcam cu asta” Nicaieri nu poate fi mai evident decat in abordarea asupra vietii respective in ”goana dupa vindecare”

Ne inconjoara. BP vinde jucarii ce pun viata animalelor in pericol. IT ul este Philip Moris care a aflat Solutia vindecarii de cancer. Weyerhauser protejeaza salbaticia iar Politia protejeaza tineretul urban de violent. Monsanto hraneste copiii ”lumii a treia” iar Chanell One ii invata pe copiii provenind din ”prima lume.
Aceasta este dihotomia binelui si a raului, a vietii si a supravietuirii, a condamnarii si a salvarii, a dictatorii si a liderilor ce subliniaza castigurile progresului.

Delasarea a fost schimbata cu a te lasa dus de val respective a lasa preocuparea la o parte. Poti trai vesnic dar harta finala devine din ce in ce mai greu de citit si interpretat pe masura ce ne pierdem viziunea in stralucirea luminescent a telvizorului, a luminilor magazinelor, computerelor si a celor ce lumineaza strazile.

Moartea disperată domina viata pe care nu au avut-o niciodata. Obsesia progresului , a unui viitor de o magnitudine tehnologica atat de mare incat incat oamenii nici nu mai au nevoie sa respire pentru ei insisi, combinata cu o nevoie de a lasa trecutul in spate i-au plasat intr-un colt in care sfarsitul, progresul sau evolutia au ajuns sa justifice orice mijloc care ar putea surveni respective devastarea biologica sau boli evitabile.

Si in ce context are loc vindecarea?

Cautarea leacurilor face parte din nepunerea la indoiala a ideologiei civilizatiei. Cautarea unui leac reprezinta nivelarea unui camp de lupta ca sa spunem asa. Un leac presupune idea ca cineva are nevoie de el, ca problema este naturala. Aceasta face ca retardarea, cancerul și prostia sa fie mai curand boli natural rezultate ale unor mijloace ale unui sfarsit inexistent. Cautarea unor asemenea solutii ehivaleaza cu saparea propriilor noastre gropi. Leacul unei problem este cauza urmatoarei si atata timp cat izolam fiecare problema ciclul se va auto-perpetua.

Ceea ce avem nevoie sunt solutiile. Nu putem intoarce un ochi orb la fundatia civilizatiei si trebuie sa ne intrebam pe noi insine daca intr-adevar aceste lucruri ar trebui sa se intample. Rationamentul intregii ordini sociale trebuie sa fie pusa sub semnul intrebarii.

Doar atunci cand vom fi facut asta vom inceta sa ne mai sacrificam pentru viitor si vom incepe sa traim in present.

Continue Reading