”Dar este 2016!”, anul omului total-itar

Acum cativa ani (zeci de ani chiar ­čśë )toata lumea era disperata sa se organizeze in vreun fel si sa darame sistemul capitalist la fel cum au facut (sau na, asa li sa spus ca au facut) si cu cel capitalist de stat de pana in 1989. Peste tot oamenii intrau in greva, erau prin centru, prin fata fabricilor, faceau greva japoneza, greva foamei. Suntem in 2016. Iar argumentul asta imi este aruncat in fata oriunde as fi, de catre oricine, oricand doresc sa deschid un subiect demn de discutat dupa parerea mea, cum ar fi suprapopularea sau distrugerea ecosistemelor, prostia arhitecturii ecologice sau prostia alternativelor capitalist-ecologice care ne este indesata pe gat chiar si de catre ”radicalii cei mai radicali” din Romania si de peste tot. Rar se mai gasesc oameni deschisi la o forma de exprimare cat de cat radicala, oameni care sa vorbeasca din inima si care sa nu foloseasca non-stop limbajul de lemn al opresorului (e 2016! tot in categoria asta intra doar ca este folosit ca ultima arma, dupa ”esti la fel ca hitler”). Stiu, sunt obisnuit ca tinerii interesati de orice fel de forma de politica sau a-politica sa fie pur si simplu niste imbecili care repeta pe nerasuflate ”metode alternative”, metodele astea nefiind puse de nimeni in practica din doua mari motive (spun ei): oamenii sunt prea ignoranti si sunt prea putini oameni. Nici un imbecil ”2016-ist” nu isi imagineaza viata traita doar pentru ei si asta este un lucru deosebit de rau din orice perspectiva ai privi. Cea din care o privesc eu este un simpla: majoritatea oamenilor au fost imbecilizati de o dubla (sau majora) propaganda, cea a statului combinata cu piata libera capitalista, combinatia aceasta formand superbul om nou care munceste 14 ore sa plateasca parlamentari grasi care traiesc in concubinaj cu fortele capitaliste, omul nou care munceste 14 ore ca sa isi ia o vacanta de 10 zile pe undeva pe vreo plaja dizgratioasa unde consuma chestii simple dar este fericit pentru ca este acolo si petrece acele momente superbe pentru care merita sa muncesti, nu-i asa? Omul nou care munceste 14 ore si uita ca are copii iar atunci cand isi aduce aminte singurul lucru care ii trece prin minte este sa munceasca mai mult ca sa aibe ei un viitor mai luminos decat el, cu toate ca in inima lui inca mai persista ideea ca toti oamenii fara putere suntem nascuti sa fim sclavi atat timp cat exista acest sistem exploatator. Omul nou care tolereaza totul si lasa capul plecat pentru o bucata de paine pe care sovieticii niciodata nu ar fi crezut ca va ajunge sa existe in carne si oase.

Continue Reading

Reproduc╚Ťia vie╚Ťii de zi cu zi – Fredy Perlman

ÔÇ×Scopul acestei comunit─â╚Ťi ╚Öi a acestor indivizi, este reproduc╚Ťia acestor mijloace de produc╚Ťie specifice ╚Öi acestor indivizi cu propriile lor caracteristici ╚Öi cu structurile sociale ╚Öi rela╚Ťiile care ├«i determin─â ╚Öi pe care le sus╚Ťin activ.
ÔÇ×Ei to╚Ťi ├«╚Ťi spun, c─â ├«n principiu competi╚Ťia, monopolul etc considerate idei abstracte sunt singura temelie a vie╚Ťii, dar ├«n practic─â acestea las─â de dorit. Ei to╚Ťi vor competi╚Ťie f─âr─â efectele letale ale competi╚Ťiei. Ei to╚Ťi vor imposibilul, cu alte cuvinte, condi╚Ťiile existen╚Ťei burgheze f─âr─â consecin╚Ťele necesare acestor condi╚Ťii. Nici unul dintre ei nu ├«n╚Ťelege c─â forma de produc╚Ťie burghez─â este istoric─â ╚Öi tranzitorie, a╚Öa cum a fost forma feudal─â. Aceasta gre╚Öeal─â r─âsare din faptul c─â omul burghez este pentru ei singura temelie posibil─â a fiec─ârei societ─â╚Ťi; ei nu ├«╚Öi pot imagina o societate ├«n care omul a ├«ncetat s─â fie burghez.ÔÇŁ
Activitatea practic─â de zi cu zi a membrilor unui trib reproduce sau perpetueaz─â un trib. Aceast─â reproducere nu este doar fizic─â, ci de asemenea ╚Öi social─â. Prin activit─â╚Ťile lor zilnice, membrii tribului nu reproduc doar un grup de fiin╚Ťe umane; ace╚Ötia reproduc un trib, cu alte cuvinte o anumit─â form─â social─â, ├«n care acest grup de fiin╚Ťe umane desf─â╚Öoar─â activit─â╚Ťi specifice ├«ntr-o manier─â specific─â. Activit─â╚Ťile┬á specifice ale membrilor tribului nu sunt rezultatul unei caracteristici ┬ź naturale ┬╗ a oamenilor care le desf─â╚Öoar─â, a╚Öa cum producerea mierii este un rezultat al ┬źnaturii┬╗ unei albine. Via╚Ťa de zi cu zi pus─â ├«n practic─â ╚Öi perpetuat─â de c─âtre membrii tribului este un r─âspuns social specific unor condi╚Ťii istorice ╚Öi materiale aparte. Activitatea de zi cu zi a sclavilor reproduce sclavia. Prin activit─â╚Ťile lor zilnice, sclavii nu numai c─â se reproduc fizic pe ei ╚Öi pe st─âp├ónii lor; ei reproduc de asemenea instrumentele prin care st─âp├ónul ├«i reprim─â c├ót ╚Öi propriile obiceiuri de supunere ├«n fa╚Ťa autorit─â╚Ťii st─âp├ónului. Pentru oamenii care tr─âiesc ├«ntr-o societate sclavagist─â, rela╚Ťia st─âp├ón-sclav pare a fi o rela╚Ťie natural─â ╚Öi etern─â. Cu toate acestea, oamenii nu se nasc st─âp├óni sau sclavi. Sclavia este o form─â social─â specific─â, iar oamenii i se supun doar ├«n condi╚Ťii materiale ╚Öi istorice foarte particulare. Activitatea practic─â de zi cu zi a muncitorilor salariza╚Ťi reproduce munca salarizat─â ╚Öi capitalul. Prin activit─â╚Ťile lor zilnice, oamenii ┬źmoderni┬╗ precum membrii unui trib ╚Öi sclavii, reproduc inhabitan╚Ťii, rela╚Ťiile sociale ╚Öi ideile societ─â╚Ťii lor; ei reproduc forma social─â a vie╚Ťii de zi cu zi. La fel ca tribul ╚Öi sistemul sclavagist, sistemul capitalist nu este nici natural, nici forma finala a societ─â╚Ťii omene╚Öti; la fel ca ╚Öi formele sociale mai timpurii, capitalismul este un r─âspuns specific la condi╚Ťiile materiale ╚Öi istorice.┬á Spre deosebire de formele mai timpurii ale activit─â╚Ťii sociale, via╚Ťa de zi cu zi ├«n sistemul capitalist transform─â sistematic condi╚Ťiile materiale la care a r─âspuns capitalismul la ├«nceput. Unele dintre limitele materiale la activitatea uman─â, au ajuns treptat sub controlul uman. La un nivel ├«nalt al industrializ─ârii, activitatea practic─â ├«╚Öi creeaz─â propriile condi╚Ťii materiale ╚Öi de asemenea propria-i form─â social─â. Astfel,┬á subiectul analizei nu este doar cum activitatea practic─â ├«n societatea capitalist─â reproduce societatea capitalist─â, dar ╚Öi cum aceast─â activitate elimin─â ea ├«ns─â╚Öi condi╚Ťiile materiale la care r─âspunde capitalismul.
Via╚Ťa de zi cu zi ├«n societatea capitalist─â
Forma social─â a activit─â╚Ťilor obi╚Önuite ale oamenilor ├«n capitalism este un r─âspuns la o anumit─â situa╚Ťie material─â ╚Öi istoric─â. Condi╚Ťiile materiale ╚Öi istorice explic─â originea formei capitaliste, dar nu explic─â de ce aceast─â form─â continu─â dup─â ce situa╚Ťia ini╚Ťial─â dispare. Un concept al ÔÇ×├Änt├órzierii culturaleÔÇŁ nu este o explica╚Ťie a continuit─â╚Ťii formei sociale dup─â dispari╚Ťia condi╚Ťiilor ini╚Ťiale la care a r─âspuns. Acest concept este pur ╚Öi simplu un nume pentru continuitatea formei sociale. Atunci c├ónd conceptul de ÔÇ×├«nt├órziere cultural─âÔÇŁ defileaz─â ca un nume pentru o ÔÇ×for╚Ť─â social─âÔÇŁ ce determin─â activitatea uman─â, este o confuzie ce prezint─â rezultatul activit─â╚Ťii oamenilor ca pe o for╚Ť─â extern─â aflat─â dincolo de controlul lor. Asta nu este adev─ârat numai pentru un concept precum ÔÇ×├«nt├órziere cultural─âÔÇŁ. Multi din termenii folosi╚Ťi de Marx pentru a descrie activit─â╚Ťile oamenilor au fost ridica╚Ťi la statutul de for╚Ťe externe ╚Öi chiar ÔÇ×naturaleÔÇŁ ce determin─â activitatea oamenilor ; prin urmare concepte precum ÔÇ×lupta de clas─âÔÇŁ, ÔÇ×rela╚Ťiile de produc╚ŤieÔÇŁ ╚Öi ├«n mod special ÔÇ×DialecticaÔÇŁ, joac─â ├«n teoriile unor ÔÇ×marxi╚ÖtiÔÇŁ acela╚Öi rol pe care l-au jucat ÔÇ×p─âcatul originarÔÇŁ, ÔÇ×soartaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×m├óna destinuluiÔÇŁ ├«n teoriile mistificatorilor medievali. ├Än desf─â╚Öurarea activit─â╚Ťilor lor zilnice, membrii societ─â╚Ťii capitaliste duc la ├«ndeplinire simultan dou─â procese: ace╚Ötia reproduc forma activit─â╚Ťilor lor ╚Öi elimin─â condi╚Ťiile materiale la care a r─âspuns ini╚Ťial aceast─â form─â de activitate. Dar ei nu ╚Ötiu c─â duc la ├«ndeplinire aceste procese; propriile lor activit─â╚Ťi nu sunt transparente pentru ei. Ei se afl─â sub iluzia c─â activit─â╚Ťile lor sunt r─âspunsuri la condi╚Ťiile naturale aflate dincolo de controlul lor, ╚Öi nu v─âd c─â ei ├«n╚Öi╚Öi sunt autorii acestor condi╚Ťii. Misiunea ideologiei capitaliste este s─â men╚Ťin─â valul ce ╚Ťine oamenii departe de a vedea c─â propriile lor activit─â╚Ťi reproduc forma vie╚Ťii lor zilnice; sarcina teoriei critice este de a dezveli aceste activit─â╚Ťi ale vie╚Ťii zilnice, a le face transparente, de a face reproducerea formei sociale a activit─â╚Ťii capitaliste vizibil─â ├«n activit─â╚Ťile zilnice ale oamenilor. Sub capitalism, via╚Ťa de zi cu zi este constituit─â din activit─â╚Ťi ├«nrudite ce reproduc ╚Öi extind forma capitalist─â a activit─â╚Ťii sociale. V├ónzarea munc─â-timp pentru un pre╚Ť (un salariu), ├«ntruparea muncii-timp ├«n m─ârfuri (bunuri vandabile, at├ót tangibile c├ót ╚Öi intangibile), consumul m─ârfurilor tangibile ╚Öi intangibile (precum bunurile de consum ╚Öi spectacolele)-aceste activit─â╚Ťi ce caracterizeaz─â via╚Ťa de zi cu zi ├«n capitalism nu sunt manifest─âri ale ÔÇ×naturii umaneÔÇŁ, nici nu sunt impuse asupra oamenilor de c─âtre for╚Ťe aflate dincolo de controlul lor.┬á┬á Dac─â este afirmat c─â omul este ÔÇ×prin natur─âÔÇŁ un membru al tribului neinventiv, ╚Öi un om de afaceri inventiv, un sclav supus ╚Öi un me╚Öte╚Öugar m├óndru, un v├ón─âtor independent ╚Öi un muncitor salarizat dependent, atunci ori ┬╗natura┬╗ omului este un concept nul, ori ┬źnatura┬╗ omului depinde de condi╚Ťii materiale ╚Öi istorice, ╚Öi este de fapt un r─âspuns la acele condi╚Ťii.
Alienarea activit─â╚Ťii zilnice
├Än societatea capitalist─â, activitatea creativ─â ia forma produc╚Ťiei m─ârfurilor, cu alte cuvinte produc╚Ťia bunurilor vandabile, ╚Öi rezultatele activit─â╚Ťii umane iau forma┬á m─ârfurilor. Vandabilitatea este principiul universal caracteristic al ├«ntregii activit─â╚Ťi practice ╚Öi al tuturor produselor. Produsele activit─â╚Ťii umane ce sunt necesare supravie╚Ťuirii au forma produselor vandabile: sunt disponibile doar ├«n schimbul banilor. Iar banii sunt disponibili doar ├«n schimbul m─ârfurilor. Dac─â un num─âr mare de
oameni accept─â legitimitatea acestor conven╚Ťii, dac─â accept─â conven╚Ťia conform c─âreia m─ârfurile sunt o premis─â pentru bani, iar banii sunt o premis─â pentru supravie╚Ťuire, atunci ei se g─âsesc ├«nchi╚Öi ├«ntr-un cerc vicios. Din moment ce nu au m─ârfuri, singura lor ie╚Öire din acest ciclu este s─â priveasc─â la ei sau la p─âr╚Ťi din ei ca la ni╚Öte m─ârfuri. ╚śi asta este de fapt ┬źsolu╚Ťia┬╗ stranie pe care oamenii ╚Öi-o impun asupra lor ├«n fa╚Ťa unor condi╚Ťii materiale ╚Öi istorice specifice. Ei nu ├«╚Öi dau la schimb corpurile sau p─âr╚Ťi ale corpurilor lor pentru bani. Ei ├«╚Öi dau la schimb satisfac╚Ťia creativ─â a vie╚Ťilor lor, activit─â╚Ťile lor practice de zi cu zi pentru bani. De ├«ndat─â ce oamenii accept─â bani ca pe un echivalent pentru via╚Ť─â, v├ónzarea activit─â╚Ťii zilnice devine o condi╚Ťie a supravie╚Ťuirii lor fizice ╚Öi sociale. Via╚Ťa este dat─â la schimb pentru supravie╚Ťuire. Crea╚Ťia ╚Öi produc╚Ťia ajung s─â ├«nsemne activitate v├óndut─â. Activitatea unui om este ┬źproductiv─â┬╗, folositoare pentru societate doar ├«n cazul ├«n care activit─â╚Ťile sale zilnice sunt activit─â╚Ťi v├óndute. De ├«ndat─â ce oamenii accept─â termenii acestui schimb, activitatea de zi cu zi ia forma prostitu╚Ťiei universale. Puterea creativ─â v├óndut─â, sau activitatea de zi cu zi v├óndut─â ia forma muncii. Munca este o form─â specific istoric─â a activitatii umane. Munca este o activitate abstract─â ce are doar o proprietate: este vandabil─â, poate fi v├óndut─â ├«n schimbul unei anumite sume de bani. Munca este o activitate indiferent─â: indiferen╚Ťa fa╚Ť─â de sarcina particular─â desf─â╚Öurat─â, indiferen╚Ťa fa╚Ť─â de subiectul particular ├«nspre care este ├«ndreptat─â sarcina. S─âpatul, tip─âritul ╚Öi gravatul sunt activit─â╚Ťi diferite, dar toate trei ├«nseamn─â munc─â ├«n societatea capitalist─â. Munca ├«nseamn─â pur ╚Öi simplu ┬źa agonisi bani┬╗. Activitatea zilnic─â ce ia forma muncii este un mijloc de a c├ó╚Ötiga bani. Via╚Ťa devine un mijloc de supravie╚Ťuire.┬á Inversarea ironic─â nu este apogeul dramatic al vreunui roman imaginativ; este un adev─âr al vie╚Ťii de zi cu zi ├«n societatea capitalist─â. Supravie╚Ťuirea, cu alte cuvinte auto-conservarea ╚Öi reproduc╚Ťia nu sunt mijloacele de a creea o activitate practic─â, ci exact invers. Sub form─â de munc─â, activitatea creativ─â, cu alte cuvinte activitatea v├óndut─â este o necesitate dureroas─â pentru supravie╚Ťuire: munca este mijlocul de auto- conservare ╚Öi reproduc╚Ťie.┬á┬á┬á┬á V├ónzarea activit─â╚Ťii zilnice aduce o alt─â inversare. Prin v├ónzare, munca unui individ se transform─â ├«n ÔÇ×proprietateaÔÇŁ altuia, este ├«nsu╚Öit─â de un altul, ajunge sub controlul altuia. Cu alte cuvinte, activitatea unei persoane se transform─â ├«n activitatea altcuiva, activitatea st─âp├ónului acesteia, este ├«nstr─âinat─â de persoana care o desf─â╚Öoar─â. ├Än acest fel, via╚Ťa cuiva, realiz─ârile unui individ pe lumea aceasta, schimb─ârile pe care le produce via╚Ťa sa ├«n via╚Ťa umanit─â╚Ťii, nu numai c─â sunt transformate ├«n munc─â, o condi╚Ťie dureroas─â pentru supravie╚Ťuire; acestea sunt transformate ├«n activitate ├«nstr─âinat─â, activitate desf─â╚Öurat─â de cump─âr─âtorul acestora. ├Än societatea capitalist─â, arhitec╚Ťii, inginerii, lucr─âtorii, nu sunt constructorii; omul care le-a cump─ârat munca este constructorul; proiectele, calculele ╚Öi mi╚Öc─ârile lor le sunt ├«nstr─âinate, activitatea lor zilnic─â, realiz─ârile lor apar╚Ťin lui. Sociologii academici care iau v├ónzarea muncii ca de la sine ├«n╚Ťeleas─â, ├«n╚Ťeleg aceast─â alienare a muncii ca pe un sentiment: activitatea muncitorului ├«i ┬źpare┬╗ str─âin─â acestuia, aceasta ┬źpare┬╗ a fi controlat─â de c─âtre altcineva. Cu toate acestea, orice muncitor poate explica sociologilor academici c─â aceast─â alienare nu este un sentiment ╚Öi nici o idee ├«n capul muncitorului, ci un fapt real cu privire la via╚Ťa de zi cu zi a muncitorului. Activitatea v├óndut─â este de fapt str─âin─â muncitorului, munca sa este de fapt controlat─â de c─âtre cump─âr─âtorul acesteia. ├Än schimbul activit─â╚Ťii sale v├óndute, muncitorul prime╚Öte bani, mijlocul de supravie╚Ťuire acceptat ├«n mod conven╚Ťional ├«n societatea capitalist─â. Cu ace╚Öti bani, el poate cump─âra m─ârfuri, lucruri, dar nu ├«╚Öi poate cump─âra munca ├«napoi. Acest lucru
scoate la iveal─â o ┬źgaur─â┬╗ special─â ├«n bani ca fiind ┬źechivalentul universalÔÇŁ. O persoan─â poate vinde m─ârfuri pentru bani, ╚Öi poate cump─âra acelea╚Öi m─ârfuri cu bani. ├Ä╚Öi poate vinde activitatea zilnic─â pentru bani, dar nu ├«╚Öi poate cump─âra activitatea zilnic─â cu bani. Lucrurile pe care le cump─âr─â muncitorul cu salariile sale, sunt ├«n primul r├ónd bunuri de consum, ce ├«i permit acestuia s─â supravie╚Ťuiasc─â, pentru a-╚Öi reproduce puterea de munc─â, ╚Öi pentru a fi capabil s─â o v├ónd─â ├«n continuare. ╚śi sunt ╚Öi spectacolele, obiectele pentru admirare pasiv─â. El consum─â ╚Öi admir─â pasiv produsele activit─â╚Ťii umane. El nu exist─â ├«n lume ca un agent activ ce o transform─â. Ci ca un spectator impotent neajutorat, ar putea el numi aceast─â stare de admira╚Ťie neajutorat─â ┬źfericire┬╗ ╚Öi din moment ce munca este dureroas─â, el ar putea dori s─â fie fericit, cu alte cuvinte inactiv, pentru ├«ntreaga sa via╚Ťa (o condi╚Ťie similar─â cu a fi n─âscut mort). M─ârfurile, spectacolele, ├«l consum─â; el folose╚Öte energia existen╚Ťial─â ├«ntr-o admira╚Ťie pasiv─â; este consumat de c─âtre lucruri. ├Än sensul acesta, cu c├ót are mai mult, cu at├ót este mai pu╚Ťin. (Un individ poate dep─â╚Öi aceast─â moarte-├«n-via╚Ť─â prin activitate creativ─â marginal─â; dar popula╚Ťia nu poate face acest lucru, dec├ót abolind forma capitalist─â de activitate practic─â, prin abolirea muncii salarizate ╚Öi prin urmare de- alienarea activit─â╚Ťii creative.
Fetișismul mărfurilor
Oamenii se reproduc ╚Öi creaz─â capital alien├óndu-╚Öi activitatea ╚Öi ├«ntruchip├ónd-o ├«n m─ârfuri, ├«n receptaculi ai muncii umane. Din punctul de vedere al ideologiei capitaliste, ╚Öi ├«n special al Economiei academice, aceast─â afirma╚Ťie este neadev─ârat─â; m─ârfurile ÔÇ×nu sunt rezultatul doar al munciiÔÇŁ; ele sunt produse de ÔÇ×factorii de produc╚ŤieÔÇŁ primordiali, P─âm├ónt, Munc─â ╚Öi Capital, Sf├ónta Treime Capitalist─â, ╚Öi ÔÇ×factorulÔÇŁ principal este evident eroul grupului, Capitalul. Scopul acestei Trinit─â╚Ťi superficiale nu este analiza, din moment ce ace╚Öti Exper╚Ťi nu sunt pl─âti╚Ťi pentru analiz─â. Ei sunt pl─âti╚Ťi pentru a ├«ntuneca, pentru a masca forma social─â a activit─â╚Ťii practice sub capitalism, pentru a ascunde faptul c─â produc─âtorii se reproduc pe ei ├«n╚Öi╚Öi, pe exploatatorii lor, c├ót ╚Öi instrumentele cu care sunt exploata╚Ťi. Formula Trinit─â╚Ťii nu reu╚Öe╚Öte s─â conving─â. Este evident c─â p─âm├óntul nu poate fi considerat un produc─âtor de marf─â mai mult dec├ót apa, aerul sau soarele. Mai mult, Capitalul, care este de ├«ndat─â un nume pentru o rela╚Ťie social─â ├«ntre muncitori ╚Öi capitali╚Öti, pentru instrumentele de produc╚Ťie de╚Ťinute de un capitalist, ╚Öi pentru echivalentul financiar al instrumentelor ╚Öi ÔÇ×imaterialelorÔÇŁ sale, nu produce nimic ├«n afara ejacul─ârilor puse ├«n form─â publicabil─â de Economi╚Ötii academici. Chiar ╚Öi instrumentele de produc╚Ťie care sunt capitalul unui capitalist sunt ÔÇ×factori de produc╚ŤieÔÇŁ primordiali doar dac─â ochelarii unuia ├«i limiteaz─â vederea la o firm─â capitalist─â izolat─â, din moment ce o vedere a ├«ntregii economii dezv─âluie c─â, capitalul unui capitalist este receptaculul material al muncii alienate pentru alt capitalist. Totu╚Öi, de╚Öi formula Trinit─â╚Ťii nu convinge, reu╚Öe╚Öte s─â men╚Ťin─â ├«n cea╚Ť─â tema prin mutarea subiectului ├«ntreb─ârii: ├«n loc s─â ├«ntrebe de ce activitatea oamenilor ├«n capitalism ia forma muncii salariate, poten╚Ťiali anali╚Öti ai vie╚Ťii capitaliste sunt transforma╚Ťi ├«n academicieni marxi╚Öti de cas─â care se ├«ntreab─â dac─â for╚Ťa de munc─â este sau nu singurul ÔÇ×factor de produc╚ŤieÔÇŁ. Prin urmare Economia (╚Öi ideologia capitalist─â ├«n general) trateaz─â p─âm├óntul, banii ╚Öi produsele muncii, ca lucruri ce au puterea de a produce, de a crea etaloane, de a lucra pentru proprietarii lor, de a transforma lumea. A╚Öa numea Marx feti╚Öismul ce caracterizeaz─â concep╚Ťiile zilnice ale oamenilor, ridicat la rang de dogm─â de c─âtre
Economie. Pentru economist, oameni vii sunt lucruri (ÔÇ×factori de produc╚ŤieÔÇŁ), iar lucrurile tr─âiesc (banii ÔÇ×muncescÔÇŁ, Capitalul ÔÇ×produceÔÇŁ). Adoratorul feti╚Öului atribuie produsul propriei sale activit─â╚Ťi feti╚Öului s─âu. Drept rezultat, el ├«nceteaz─â s─â-╚Öi exercite propria putere (puterea de a transforma natura, puterea de a determina forma ╚Öi con╚Ťinutul vie╚Ťii zilnice); el exercit─â doar acele ÔÇ×puteriÔÇŁ pe care le atribuie feti╚Öului s─âu (ÔÇ×putereaÔÇŁ de a cump─âra m─ârfuri). ├Än alte cuvinte, adoratorul feti╚Öului se emasculeaz─â, atribuind virilitate acestui feti╚Ö al s─âu. Dar feti╚Öul este ceva mort, nu ceva viu; nu are virilitate. Feti╚Öul nu este mai mult dec├ót un lucru pentru care, ╚Öi prin care, sunt men╚Ťinute rela╚Ťiile capitaliste. Misterioasa putere a Capitalului, ÔÇ×putereaÔÇŁ sa de a produce, virilitatea sa, nu rezid─â ├«n el ├«nsu╚Öi, ci ├«n faptul c─â oamenii ├«╚Öi ├«nstr─âineaz─â activitatea creativ─â, ├«╚Öi v├ónd munc─â la capitali╚Öti, ├«╚Öi materializeaz─â sau concretizeaz─â munca lor alienat─â ├«n m─ârfuri. Cu alte cuvinte, oamenii sunt cump─âra╚Ťi cu produsele propriei lor activit─â╚Ťi, ╚Öi totu╚Öi privesc propria lor activitate ca fiind activitatea Capitalului iar propriile lor produse ca produse ale Capitalului. Atribuind putere creativ─â Capitalului ╚Öi nu propriei lor activit─â╚Ťi, ei renun╚Ť─â la activitatea lor de via╚Ť─â, la via╚Ťa de zi cu zi, ├«n favoarea Capitalului, ceea ce ├«nseamn─â c─â oamenii ÔÇ×se dau pe ei ├«n╚Öi╚ÖiÔÇŁ zilnic personific─ârii Capitalului, capitalistului. V├ónz├óndu-╚Öi munca, alien├óndu-╚Öi activitatea, oamenii reproduc zilnic personific─ârile formelor dominante de activitate din capitalism; ei reproduc muncitorul salariat ╚Öi capitalistul. Ei nu reproduc doar individul din punct de vedere fizic ci ╚Öi din punct de vedere social; reproduc indivizi ce sunt v├ónz─âtori ai for╚Ťei de munc─â, ╚Öi indivizi care sunt proprietari ai mijloacelor de produc╚Ťie; reproduc at├ót indivizii c├ót ╚Öi activit─â╚Ťile specifice, v├ónzarea ├«n aceea╚Öi m─âsura ca ╚Öi proprietatea. De fiecare dat─â c├ónd oamenii efectueaz─â o activitate pe care nu au definit-o ei ├«n╚Öi╚Öi ╚Öi asupra c─âreia nu au control, de fiecare dat─â c├ónd pl─âtesc pentru bunuri pe care le-au produs cu bani primi╚Ťi ├«n schimbul activit─â╚Ťii lor alienate, de fiecare dat─â c├ónd admir─â pasiv produsele propriei lor activit─â╚Ťi ca pe obiecte str─âine procurate de banii lor, dau via╚Ť─â Capitalului ╚Öi ├«╚Öi anihileaz─â propriile vie╚Ťi. Scopul procesului este reproduc╚Ťia rela╚Ťiei dintre muncitor ╚Öi capitalist. Totu╚Öi, acesta nu este scopul agen╚Ťilor individuali implica╚Ťi ├«n el. Activit─â╚Ťile lor nu sunt transparente pentru ei; privirea lor este fixat─â pe feti╚Öul ce st─â ├«ntre ac╚Ťiune ╚Öi rezultat. Agen╚Ťii individuali ├«╚Öi men╚Ťin privirea fix─â pe lucruri, exact acele lucruri pentru care sunt stabilite rela╚Ťiile capitaliste. Muncitorul ca produc─âtor urm─âre╚Öte s─â dea munca zilnic─â ├«n schimbul salariilor, urm─âre╚Öte exact lucrul prin care se restabile╚Öte rela╚Ťia sa cu capitalistul, lucrul prin care se reproduce pe sine ca salariat iar pe cel─âlalt ca ╚Öi capitalist. Muncitorul ca ╚Öi consumator d─â bani ├«n schimbul produselor muncii, exact produsele pe care capitalistul trebuie s─â le v├ónd─â pentru a-╚Öi realiza Capitalul. Transformarea de zi cu zi a activit─â╚Ťii zilnice ├«n Capital este mediat─â de lucruri, nu este desf─â╚Öurat─â de c─âtre lucruri. Adoratorul de feti╚Ö nu ╚Ötie acest lucru; pentru el, munca ╚Öi p─âm├óntul, instrumentele ╚Öi banii, antreprenorii ╚Öi bancherii, sunt to╚Ťi ÔÇ×factoriÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×agen╚ŤiÔÇŁ. Atunci c├ónd un v├ón─âtor ce poart─â o amulet─â doboar─â o c─âprioar─â cu o piatr─â, el poate considera amuleta ca fiind ÔÇ×factorulÔÇŁ esen╚Ťial ├«n dobor├órea c─âprioarei ╚Öi chiar ├«n furnizarea obiectului de dobor├ót. Dac─â este un adorator al feti╚Öului responabil ╚Öi bine educat, ├«╚Öi va dedica aten╚Ťia amuletei sale, p─âstr├ónd-o cu grij─â ╚Öi aten╚Ťie; pentru a-╚Öi ├«mbun─ât─â╚Ťi condi╚Ťiile de via╚Ť─â, el va schimba modul ├«n care ├«╚Öi poart─â feti╚Öul, nu modul ├«n care arunc─â piatra; la un moment dat ar putea chiar s─â-╚Öi trimit─â amuleta s─â ÔÇ×v├ónezeÔÇŁ pentru el. Propriile sale activit─â╚Ťi zilnice nu sunt transparente pentru el: atunci c├ónd m─ân├ónc─â bine el nu reu╚Öe╚Öte s─â vad─â c─â propria sa ac╚Ťiune de aruncare a pietrei ╚Öi nu ac╚Ťiunea amuletei, i-a furnizat m├óncarea; atunci
c├ónd moare de foame, el nu reu╚Öe╚Öte s─â vad─â c─â propria sa ac╚Ťiune de a adora amuleta ├«n loc de a v├óna, ╚Öi nu m├ónia feti╚Öului s─âu, ├«├« cauzeaz─â foamea. Feti╚Öismul m─ârfurilor ╚Öi banilor, mistificarea activit─â╚Ťilor de zi cu zi ale oamenilor, religia vie╚Ťii zilnice ce atribuie activitate de via╚Ť─â lucrurilor inanimate, nu este un capriciu mental fabricat ├«n imagina╚Ťiile oamenilor; el ├«╚Öi are originea ├«n caracterul rela╚Ťiilor sociale din capitalism. Oamenii de fapt rela╚Ťioneaz─â ├«ntre ei prin obiecte; feti╚Öul este de fapt ocazia cu care ac╚Ťioneaz─â colectiv ╚Öi prin care ├«╚Öi reproduc activitatea. Dar nu este feti╚Öul cel ce efectueaz─â activitatea. Nu este Capitalul cel ce transform─â materiile prime, nici cel ce produce bunuri. Daca activitatea de via╚Ťa nu ar transforma materialele, acestea ar r─âm├óne ne-transformate, inerte, materie moart─â. Dac─â oamenii nu ar mai fi dispu╚Öi s─â continue s─â-╚Öi v├ónd─â activitatea cotidian─â, ar fi dezv─âluit─â astfel impoten╚Ťa Capitalului; Capitalul ar ├«nceta s─â existe; ultima sa putere ar fi cea de a aminti oamenilor de o forma resuscitata de via╚Ť─â de zi cu zi, caracterizat─â de prostitu╚Ťia universal─â zilnic─â. Muncitorul ├«╚Öi alieneaz─â via╚Ťa cu scopul de a-╚Öi p─âstra via╚Ťa. Dac─â nu ar vinde activitatea cotidian─â nu ar primi un salariu ╚Öi nu ar putea supravie╚Ťui. Totu╚Öi nu salariul este cel ce face alienarea condi╚Ťie pentru supravie╚Ťuire. Dac─â indivizii ├«n mod colectiv nu ar fi dispu╚Öi s─â ├«╚Öi v├ónd─â vie╚Ťile, dac─â ar fi dispu╚Öi s─â preia controlul asupra propriilor activit─â╚Ťi, prostitu╚Ťia universal─â nu ar fi o condi╚Ťie pentru supravie╚Ťuire. Aceast─â dispozi╚Ťie a oamenilor de a continua s─â ├«╚Öi v├ónd─â munca, ╚Öi nu lucrurile pentru care o v├ónd, care face ca alienarea activit─â╚Ťii de via╚Ť─â s─â fie necesar─â p─âstr─ârii vie╚Ťii. Activitatea cotidian─â v├óndut─â de muncitor este cump─ârat─â de capitalist. ╚śi doar aceastp activitate d─â via╚Ť─â Capitalului, fac├óndu-l ÔÇ×productivÔÇŁ. Capitalistul, un ÔÇ×proprietarÔÇŁ de materii prime ╚Öi instrumente de produc╚Ťie, prezint─â obiecte naturale ╚Öi produse ale muncii altor oameni ca propria sa ÔÇ×proprietate privat─âÔÇŁ. Dar nu puterea misterioas─â a Capitalului este cea care creaz─â ÔÇŁproprietatea privat─âÔÇŁ a capitalistului; activitatea cotidian─â este cea care creaz─â ÔÇ×proprietateaÔÇŁ, iar forma acestei activit─â╚Ťi este cea care o men╚Ťine ÔÇ×privat─âÔÇŁ.
Transformarea activit─â╚Ťii de via╚Ť─â ├«n Capital
Transformarea activit─â╚Ťii cotidiene ├«n Capital are loc prin intermediul lucrurilor, zilnic, dar nu este efectuat─â de lucruri. Lucrurile care sunt produse ale activit─â╚Ťii umane par a fi agen╚Ťi activi pentru c─â activit─â╚Ťile ╚Öi contactele sunt stabilite pentru ╚Öi prin lucruri, ╚Öi pentru c─â activit─â╚Ťile oamenilor nu sunt transparente pentru ei; ei confund─â obiectul mediator cu cauza. ├Än procesul de produc╚Ťie capitalist, muncitorul ├«ntruchipeaz─â sau materializeaz─â energia sa vitala alienat─â, ├«ntr-un obiect inert folosind instrumente ce sunt ├«ntruchip─âri ale activit─â╚Ťii altor oameni. Instrumente industriale sofisticate ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â activitatea intelectual─â ╚Öi manual─â a nenum─ârate genera╚Ťii de inventatori, amelioratori ╚Öi produc─âtori din toate col╚Ťurile p─âm├óntului ╚Öi din variate forme de societate. Instrumentele ├«nsele sunt obiecte inerte; sunt materializ─âri ale activit─â╚Ťii cotidiene, dar nu sunt ele ├«nsele ├«n via╚Ť─â. Singurul agent activ ├«n procesul de produc╚Ťie este muncitorul viu. El folose╚Öte produsele muncii altor oameni ╚Öi le d─â via╚Ť─â, ca s─â spunem a╚Öa, dar via╚Ťa este a lui; el nu este capabil s─â ├«nvie indivizii care ╚Öi-au stocat activitatea cotidian─â ├«n instrumentul lui. Instrumentul ├«i poate permite s─â fac─â mai multe ├«ntr-o perioad─â de timp anume, ╚Öi ├«n acest sens ├«i poate cre╚Öte productivitatea. Dar doar muncitorul viu care este capabil s─â produc─â poate fi productiv.
Spre exemplu, atunci c├ónd un lucr─âtor industrial folose╚Öte un strung electric, el folose╚Öte produsele muncii unor ├«ntregi genera╚Ťii de fizicieni, inventatori, electricieni, strungari. El este evident mai productiv dec├ót un me╚Öte╚Öugar care realizeaz─â manual acela╚Öi obiect. Dac─â genera╚Ťii ├«ntregi de activit─â╚Ťi intelectuale ╚Öi manuale nu ar fi fost integrate ├«n strungul electric, dac─â muncitorul industrial ar fi trebuit s─â inventeze strungul, electricitatea ╚Öi strungul electric, atunci i-ar fi luat mai multe vie╚Ťi ca s─â transforme un singur obiect la strungul electric ╚Öi nici o valoare a Capitalului nu ar fi putut cre╚Öte productivitatea sa deasupra celei a me╚Öte╚Öugarului care face obiectul manual. No╚Ťiunea de ÔÇ×productivitate a capitaluluiÔÇŁ, ╚Öi ├«n mod special m─âsurarea detaliat─â a acelei ÔÇ×productivit─â╚ŤiÔÇŁ, sunt inven╚Ťii ale ÔÇ×╚Ötiin╚ŤeiÔÇŁ Economice, acea religie a vie╚Ťii capitaliste de zi cu zi care epuizeaz─â energia oamenilor pe adularea, admirarea ╚Öi flatarea feti╚Öului central al societ─â╚Ťii capitaliste. Colegi medievali ai acestor ÔÇ×oameni de ╚Ötiin╚Ť─âÔÇŁ au efectuat m─âsur─âtori detaliate ale l─â╚Ťimii ╚Öi ├«n─âl╚Ťimii ├«ngerilor din Rai, f─âra a ├«ntreba vreodat─â ce este un ├«nger sau ce e Raiul, lu├ónd ca certitudine existen╚Ťa amandurora. Rezultatul activit─â╚Ťii v├óndute a muncitorului este un produs care nu ├«i apar╚Ťine. Acest produs este o ├«ntruchipare a muncii sale, o materializare a unei p─âr╚Ťi din via╚Ťa sa, un receptacul ce con╚Ťine activitatea sa cotidian─â, dar nu este al s─âu; este la fel de str─âin de el ca ╚Öi munca sa. Nu el a decis s─â ├«l fac─â, iar atunci c├ónd este gata, nu st─â la dispozi╚Ťia lui. Dac─â ├«l vrea, va trebui s─â ├«l cumpere. Ceea ce a creat nu este pur ╚Öi simplu un produs cu anumite propriet─â╚Ťi utile. Pentru aceasta, nu era nevoie s─â ├«╚Öi v├ónd─â munca unui capitalist ├«n schimbul unui salariu. Ar fi trebuit doar s─â aleag─â materialele necesare ╚Öi uneltele disponibile, ar fi trebuit doar s─â modeleze materialele ghidandu-se dupa scopurile sale, fiind limitat de cuno╚Ötin╚Ťele ╚Öi de abilit─â╚Ťile sale. Este evident c─â un individ poate face a╚Öa ceva doar rareori. Aproprierea ╚Öi folosirea materialelor ╚Öi uneltelor disponibile de c─âtre oameni poate avea loc doar dup─â r─âsturnarea formei de activitate capitalist─â. Ceea ce muncitorul produce ├«n condi╚Ťii capitaliste este un produs cu o proprietate foarte specific─â, proprietatea vandabilit─â╚Ťii. Ceea ce activitatea sa alienat─â produce este o marf─â. Deoarece produc╚Ťia capitalist─â este produc╚Ťia de m─ârfuri, afirma╚Ťia conform c─âreia scopul acestui proces este satisfacerea nevoilor umane este fals─â; este o ra╚Ťionalizare ╚Öi o scuz─â. ÔÇ×Satisfacerea nevoilor umaneÔÇŁ nu este scopul capitalistului sau al muncitorului angajat ├«n produc╚Ťie ╚Öi nici rezultatul acestui proces. Muncitorul ├«╚Öi vinde munca pentru a primi un salariu. Con╚Ťinutul specific al muncii este neimportant pentru el. El nu ├«nstr─âineaz─â munca sa spre un capitalist care nu ├«i d─â ├«n schimb un salariu, indiferent c├óte nevoi umane ar putea satisface produsele acelui capitalist. Capitalistul cump─âr─â munc─â ╚Öi o angajeaz─â ├«n produc╚Ťie pentru a scoate la iveal─â m─ârfuri ce pot fi v├óndute. El este indiferent la propriet─â╚Ťile aparte ale produsului la fel cum este indiferent ╚Öi fa╚Ť─â de nevoile oamenilor. Tot ce ├«l intereseaz─â cu privire la produs este pre╚Ťul cu care ├«l va vinde iar tot ce ├«l intereseaz─â cu privire la nevoile oamenilor este c├ót au ÔÇ×nevoieÔÇŁ s─â cumpere ╚Öi cum pot fi constr├ón╚Öi, prin propagand─â ╚Öi condi╚Ťionare psihologic─â, s─â aiba ÔÇ×nevoieÔÇŁ de mai mult. Scopul capitalistului este de a-╚Öi satisface propria nevoie de a reproduce ╚Öi m─âri Capitalul, rezultatul procesului fiind expansiunea reproduc╚Ťiei muncii salariate ╚Öi a Capitalului (care nu sunt ÔÇ×nevoi umaneÔÇŁ). Marfa produs─â de muncitor este luat─â de capitalist ├«n schimbul unei anumite sume de bani; marfa este o valoare care este dat─â ├«n schimbul unei valori echivalente. Cu alte cuvinte, munca cotidian─â ╚Öi anterioar─â materializat─â ├«n produs poate exista ├«n
dou─â forme distincte dar echivalente, ├«n m─ârfuri ╚Öi ├«n bani, sau ├«n ceea ce e comun pentru ambele, valoarea. Asta nu ├«nseamn─â c─â valoarea ├«nseamn─â munc─â. Valoarea este forma social─â a muncii materializate ├«n societatea capitalist─â. ├Än capitalism, rela╚Ťiile sociale nu sunt stabilite ├«n mod direct ci prin valori. Activitatea zilnic─â nu este dat─â la schimb ├«n mod direct; este schimbat─â sub forma valorii. Prin urmare, ceea ce se ├«nt├ómpl─â cu activitatea cotidian─â ├«n capitalism nu poate fi urm─ârit prin observarea activit─â╚Ťii ├«ns─â╚Öi ci doar prin urm─ârirea metamorfozei valorii. Atunci c├ónd activitatea cotidian─â a oamenilor ia forma muncii (activitate alienat─â); cap─ât─â proprietatea interschimbabilit─â╚Ťii; cap─ât─â forma valorii. Cu alte cuvinte, munca poate fi schimbat─â pentru o sum─â ÔÇ×echivalent─âÔÇŁ de bani (salarii). Alienarea inten╚Ťionat─â a activit─â╚Ťii cotidiene, care este perceput─â ca fiind necesar─â supravie╚Ťuirii membrilor societ─â╚Ťii capitaliste, reproduce ea ├«ns─â╚Öi forma capitalist─â ├«n cadrul c─âreia alienarea este necesar─â supravie╚Ťuirii. Datorit─â faptului c─â activitatea cotidian─â are forma valorii, produsele acelei activit─â╚Ťi trebuie de asemenea s─â aib─â forma valorii: trebuie s─â poat─â fi schimbate pe bani. Acest lucru este evident din moment ce, dac─â produsele muncii nu ar fi luat forma valorii, ci spre exemplu forma obiectelor utile puse la dispozi╚Ťia societ─â╚Ťii, atunci fie ar r─âm├óne ├«n fabric─â sau ar fi luate gratis de c─âtre membrii societ─â╚Ťii ori de c├óte ori ar fi fost nevoie de ele; ├«n oricare din aceste cazuri, salariile primite de muncitori nu ar avea nici o valoare, iar activitatea cotidian─â nu ar putea fi v├óndut─â pentru o sum─â ÔÇ×echivalent─âÔÇŁ de bani; activitatea cotidian─â nu ar putea fi alienat─â. Prin urmare, de ├«ndat─â ce activitatea cotidian─â ia forma valorii, produsele acelei activit─â╚Ťi iau forma valorii, iar reproduc╚Ťia vie╚Ťii de zi cu zi are loc prin schimb─âri ╚Öi metamorfoz─âri ale valorii. Capitalistul vinde produsele muncii pe pia╚Ť─â ; le schimb─â pentru o sum─â echivalent─â de bani; realizeaz─â o valoare determinat─â. Magnitudinea specific─â a acestei valori pe o anumit─â pia╚Ť─â este pre╚Ťul m─ârfurilor. Pentru Economistul academic, Pre╚Ťul este cheia Sf├óntului Petru de la poarta Raiului. Ca ╚Öi Capitalul ├«nsu╚Öi, Pre╚Ťul se mi╚Öc─â ├«ntr-o lume minunat─â constituit─â ├«n ├«ntregime din obiecte. Obiectele au rela╚Ťii umane unele cu celelalte, ╚Öi sunt ├«n via╚Ť─â. Ele se transform─â unele pe altele, comunic─â unele cu celelalte; se c─âs─âtoresc ╚Öi fac copii. ╚śi bine├«n╚Ťeles, doar datorit─â acestor obiecte inteligente, puternice ╚Öi creative pot oamenii s─â fie at├ót de ferici╚Ťi ├«n societatea capitalist─â. ├Än reprezent─ârile imagistice ce ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â activit─â╚Ťile Raiului, pe care le are┬á┬á┬á┬á Economistul, ├«ngerii fac totul iar oamenii nu fac absolut nimic; oamenii pur ╚Öi simplu se bucur─â de ceea ce acele fiin╚Ťe superioare fac pentru ei. Nu numai c─â banii muncesc ╚Öi Capitalul produce dar se pare c─â alte fiin╚Ťe misterioase au virtu╚Ťi similare. Astfel, Oferta, o cantitate de lucruri care sunt v├óndute ╚Öi Cererea, o cantitate de lucruri care sunt cump─ârate, ├«mpreun─â determin─â Pre╚Ťul, o cantitate de bani; atunci c├ónd Oferta ╚Öi Cererea se c─âs─âtoresc la un anumit punct de pe diagram─â, dau na╚Ötere Pre╚Ťului de Echilibru, care corespunde unei st─âri universale de fericire. Activit─â╚Ťile vie╚Ťii de zi cu zi sunt efectuate de lucruri, iar oamenii sunt redu╚Öi la lucruri (ÔÇ×factori de produc╚ŤieÔÇŁ) ├«n timpul orelor lor de produc╚Ťie, ╚Öi la spectatori pasivi ai lucrurilor ├«n ÔÇ×timpul lor liberÔÇŁ. Virtutea Omului de ╚śtiin╚Ť─â Economist este constituit─â din capacitatea sa de a atribui rezultatul muncii de zi cu zi a oamenilor, unor lucruri, ╚Öi din incapacitatea sa de a vedea activitatea cotidian─â a oamenilor din spatele lucrurilor.┬á Pentru Economist, lucrurile prin care activitatea oamenilor este reglatp ├«n capitalism sunt ele ├«nsele mamele ╚Öi fiii, cauzele ╚Öi efectele propriei lor activit─â╚Ťi. Magnitudinea valorii, adic─â a pre╚Ťului m─ârfii, cantitatea de bani pentru care este dat─â la schimb, nu este determinat─â de lucruri, ci de activit─â╚Ťile zilnice ale
oamenilor. Oferta ╚Öi cererea, competi╚Ťia perfect─â ╚Öi imperfect─â, nu sunt nimic mai mult dec├ót forme sociale ale produselor ╚Öi activit─â╚Ťilor ├«n societatea capitalist─â; nu au o via╚Ť─â a lor. Faptul c─â activitatea este alienat─â, cu alte cuvinte, timpul de lucru este v├óndut pentru o sum─â de bani anume, faptul c─â are o anumit─â valoare, are mai multe consecin╚Ťe asupra magnitudinii valorii produselor muncii. Valoarea m─ârfurilor v├óndute trebuie s─â fie cel pu╚Ťin egal─â cu valoarea timpului de lucru. Acest lucru este evident at├ót din punctul de vedere al firmei capitaliste individuale c├ót ╚Öi din cel al societ─â╚Ťii ca ├«ntreg. Dac─â valoarea m─ârfurilor v├óndute de capitalist individual ar fi mai mic─â dec├ót valoarea for╚Ťei de munc─â pe care a angajat-o, atunci doar cheltuielile sale pe for╚Ťa de munc─â ar fi mai mari dec├ót c├ó╚Ötigurile sale, ╚Öi ar ajunge repede la faliment. ├Än societate, dac─â valoarea produc╚Ťiei muncitorilor ar fi mai mic─â dec├ót valoarea consumului lor, atunci for╚Ťa de munc─â nu ar putea nici m─âcar s─â se reproduc─â pe sine, nemaiput├ónd fi nici m─âcar adus─â ├«n discu╚Ťie o clas─â de capitali╚Öti. Totu╚Öi, dac─â valoarea m─ârfurilor ar fi pur ╚Öi simplu egal─â cu valoarea timpului de lucru folosit pentru ele, produc─âtorii de m─ârfuri s-ar reproduce pe ei ├«n╚Öi╚Öi, iar societatea lor nu ar fi o societate capitalist─â; chiar dac─â activitatea lor ar fi constituit─â tot din produc╚Ťia de m─ârfuri, nu ar fi vorba totu╚Öi de produc╚Ťia de m─ârfuri capitaliste. Pentru ca for╚Ťa de munc─â s─â creeze Capital, valoarea produselor muncii trebuie s─â fie mai mare dec├ót valoarea muncii. Cu alte cuvinte, for╚Ťa de munc─â trebuie s─â produc─â un surplus de produs, o cantitate de bunuri pe care nu o consum─â, ╚Öi acest produs ├«n surplus trebuie transformat ├«n surplus de valoare, o form─â de valoare ce nu este apropriat─â de muncitori prin salarii, ci de capitali╚Öti prin profit. Mai mult, valoarea produselor muncii trebuie s─â fie ├«nc─â ╚Öi mai mare, din moment ce for╚Ťa de munc─â uman─â nu e singurul fel de munc─â ce este materializat ├«n ele. ├Än procesul produc╚Ťiei, muncitorii ├«╚Öi folosesc propria energie, dar ├«n acela╚Öi timp folosesc munca stocat─â a altora pe post de instrumente, ╚Öi modeleaz─â materiale asupra c─ârora a fost folosit─â anterior for╚Ťa de munc─â.┬á Aceasta conduce la rezultatul bizar conform c─âruia valoarea produselor muncitorului ╚Öi valoarea salariului s─âu au magnitudini diferite, cu alte cuvinte, suma de bani primit─â de capitalist atunci c├ónd vinde m─ârfurile produse de muncitorii pe care i-a angajat este diferit─â de suma pe care o pl─âte╚Öte muncitorilor. Aceast─â diferen╚Ť─â nu este explicat─â de faptul c─â trebuiesc pl─âtite materialele ╚Öi uneltele folosite. Dac─â valoarea m─ârfurilor v├óndute ar fi egal─â cu valoarea muncii umane ╚Öi a instrumentelor, tot nu ar fi loc pentru capitali╚Öti. Ideea este c─â diferen╚Ťa dintre cele doua magnitudini trebuie s─â fie destul de mare pentru a sus╚Ťine o clas─â de capitali╚Öti ÔÇô nu doar indivizii, ci ╚Öi activitatea specific─â pe care ace╚Öti indivizi o efectueaz─â, ╚Öi anume achizi╚Ťionarea de for╚Ť─â de munc─â. Diferen╚Ť─â ├«ntre valoarea total─â a produselor ╚Öi valoarea muncii folosite pe producerea lor este valoarea ├«n surplus, s─âm├ón╚Ťa Capitalului. Pentru a localiza originea surplusului de valoare, este necesar s─â examin─âm de ce valoarea muncii este mai mic─â dec├ót valoarea m─ârfurilor produse de ea. Activitatea alienat─â a muncitorului transform─â materialele cu ajutorul instrumentelor, ╚Öi produce o anumit─â cantitate de m─ârfuri. Totu╚Öi, atunci c├ónd aceste m─ârfuri sunt v├óndute ╚Öi materialele folosite ╚Öi instrumentele sunt pl─âtite, muncitorilor nu le este dat─â valoarea r─âmas─â a produselor lor ca ╚Öi salarii; lor li se d─â mai pu╚Ťin. Cu alte cuvinte, ├«n timpul fiec─ârei zi de munc─â, muncitorii efectueaz─â o anumit─â cantitate de munc─â nepl─âtit─â, munc─â for╚Ťat─â, pentru care nu primesc nici un echivalent. Efectuarea acestei munci nepl─âtite, a acestei munci for╚Ťate, este o alta ÔÇ×condi╚Ťie pentru supravie╚ŤuireÔÇŁ ├«n societatea capitalist─â. Totu╚Öi, ca ╚Öi alienarea, aceast─â condi╚Ťie nu este impus─â de natur─â ci de practica uman─â colectiv─â, de activit─â╚Ťile lor zilnice. ├Änainte de existen╚Ťa uniunilor, un muncitor individual accepta orice munc─â for╚Ťat─â era
disponibil─â, din moment ce refuzul muncii ar fi ├«nsemnat c─â al╚Ťi muncitori ar fi acceptat termenii de schimb disponibili iar muncitorul individual nu ar fi primit nici un salariu. Muncitorii concurau unii cu ceilalti pentru salariile oferite de capitali╚Öti; dac─â un muncitor ├«╚Öi d─âdea demisia pentru c─â salariul era inacceptabil de mic, un muncitor neangajat era disponibil s─â ├«l ├«nlocuiasc─â, din moment ce pentru ╚Öomer, un salariu mic este mai mare dec├ót nici un salariu. Aceast─â competi╚Ťie ├«ntre muncitori a fost numit─â ÔÇ×for╚Ť─â de munc─â liber─âÔÇŁ de c─âtre capitali╚Öti, care au f─âcut mari sacrificii pentru a p─âstra libertatea muncitorilor, din moment ce exact aceast─â libertate era cea care conserva surplusul de valoare al capitalistului ╚Öi ├«i permitea s─â acumuleze Capital. Nu era scopul nici unui muncitor s─â produc─â mai multe bunuri dec├ót cele pentru care este pl─âtit. Scopul lui era s─â primeasc─â un salariu care s─â fie c├ót de mare este posibil. Cu toate astea, existen╚Ťa muncitorilor care nu au nici un fel de salariu, ╚Öi a c─âror concep╚Ťie cu privire la un salariu mare era drept urmare mult mai modest─â dec├ót cea a unui muncitor angajat, a f─âcut posibil pentru capitali╚Öti s─â angajeze for╚Ť─â de munc─â pentru salarii mai mici. De fapt, existen╚Ťa muncitorilor ╚Öomeri a permis capitali╚Ötilor s─â pl─âteasc─â cel mai mic salariu pentru care muncitorii erau dispu╚Öi s─â lucreze. Prin urmare, rezultatul activit─â╚Ťii zilnice a muncitorilor, fiecare muncind individual pentru cel mai mare salariu posibil, a fost sc─âderea salariilor tuturor; efectul competi╚Ťiei fiec─âruia ├«mpotriva tuturor a fost c─â to╚Ťi au primit cel mai mic salariu posibil, iar capitalistul a primit cel mai mare surplus posibil. Practica zilnic─â a tuturor anuleaz─â scopurile fiec─âruia. Dar muncitorii nu ╚Ötiau c─â situa╚Ťia lor era produsul propriilor lor comportamente zilnice; propriile lor activit─â╚Ťi nu erau transparente pentru ei. Muncitorilor li se p─ârea c─â salariile mici sunt pur ╚Öi simplu o parte natural─â a vie╚Ťii, precum boala ╚Öi moartea, iar salariile ├«n c─âdere ÔÇô o catastrof─â natural─â, precum inunda╚Ťiile sau iernile grele. Criticile sociali╚Ötilor ╚Öi analizele lui Marx, precum ╚Öi o cre╚Ötere a dezvolt─ârii industriale ce a oferit mai mult timp de g├óndire, a f─âcut pu╚Ťin─â lumin─â ╚Öi a permis muncitorilor s─â ├«╚Öi vad─â activit─â╚Ťile m─âcar ├«ntr-o oarecare m─âsur─â. Cu toate acestea, ├«n Europa de Vest ╚Öi ├«n Statele Unite, muncitorii nu au sc─âpat de forma capitalist─â a vie╚Ťii de zi cu zi; ei au format sindicate. ╚śi ├«n diferitele condi╚Ťii materiale din Uniunea Sovietic─â ╚Öi din Europa de Est, muncitorii (╚Öi ╚Ť─âranii) au ├«nlocuit clasa capitalist─â cu o birocra╚Ťie de stat care cump─âr─â munc─â alienat─â ╚Öi acumuleaz─â Capital ├«n numele lui Marx. Cu sindicatele, via╚Ťa cotidian─â este similar─â cu cea care era ├«nainte de sindicate. De fapt, este aproape identic─â. Via╚Ťa de zi cu zi continu─â s─â fie constituit─â din munc─â, activitate alienat─â ╚Öi munc─â nepl─âtit─â sau for╚Ťat─â. Muncitorul sindicalist nu mai stabile╚Öte ├«ns─â condi╚Ťiile alien─ârii sale; acestea sunt realizate pentru el de c─âtre fun╚Ťionari ai sindicatului. Condi╚Ťiile prin care activitatea muncitorului este alienat─â nu mai sunt ghidate dup─â nevoia muncitorului individual de a accepta orice este disponibil; acestea sunt ghidate acum de nevoia birocratului sindicatului de a-╚Öi p─âstra pozi╚Ťia de pe╚Öte ├«ntre v├ónz─âtorii de munc─â ╚Öi cump─âr─âtori. Cu sau f─âr─â sindicate, surplusul de valoare nu este produsul nici al naturii nici al Capitalului; este creat de activit─â╚Ťile zilnice ale oamenilor. ├Än efectuarea activit─â╚Ťilor zilnice, oamenii nu sunt dispu╚Öi doar s─â-╚Öi alieneze aceste activit─â╚Ťi, ei sunt de asemenea dispu╚Öi s─â reproduc─â acele condi╚Ťii care ├«i for╚Ťeaz─â s─â ├«╚Öi alieneze activit─â╚Öile, s─â reproduc─â, Capitalul ╚Öi astfel puterea Capitalului de a cump─âra for╚Ť─â de munc─â. Asta nu se ├«nt├ómpl─â pentru c─â nu ╚Ötiu ÔÇ×care este alternativaÔÇŁ. O persoan─â care este incapacitat─â de o indigestie cronic─â pentru c─â m─ân├ónc─â prea mult─â gr─âsime, nu continu─â s─â m─ân├ónce gr─âsime pentru c─â nu ╚Ötie care este alternativa. Fie prefer─â s─â fie incapacitat dec├ót s─â renun╚Ťe la gr─âsime, sau nu ├«i este clar faptul c─â incapacitatea sa este cauzat─â de consumul s─âu zilnic de gr─âsime. ╚śi dac─â doctorul s─âu, pastorul,
profesorul ╚Öi politicianul ├«i spun, ├«n primul r├ónd, c─â gr─âsimea este cea care ├«l ╚Ťine ├«n via╚Ť─â ╚Öi ├«n al doilea r├ónd c─â ei fac deja pentru el tot ce ar face ╚Öi el dac─â ar fi bine, atunci nu este de mirare c─â activitatea sa nu ├«i este vizibil─â ╚Öi c─â el nu va face mari eforturi pentru a o face transparent─â. Produc╚Ťia de surplus de valoare este o condi╚Ťie pentru supravie╚Ťuire, nu pentru popula╚Ťie, ci pentru sistemul capitalist. Surplusul de valoare este por╚Ťiunea din valoarea m─ârfurilor produse de for╚Ťa de munc─â, ce nu este ├«napoiat─â muncitorilor. Ea poate fi exprimat─â fie ├«n m─ârfuri sau ├«n bani (la fel cum Capitalul poate fi exprimat fie ca o cantitate de lucruri sau ca bani), dar asta nu schimb─â faptul c─â este o expresie a muncii materializate care este stocat─â ├«ntr-un anumit num─âr de produse. Din moment ce produsele pot fi schimbate pentru o sum─â ÔÇ×echivalent─âÔÇŁ de bani, banii ÔÇ×reprezint─âÔÇŁ aceea╚Öi valoare ca ╚Öi produsele. Banii pot, ├«n schimb, s─â fie schimba╚Ťi pe o alt─â cantitate de produse cu valoare ÔÇ×echivalent─âÔÇŁ. Ansamblul acestor schimburi, care au loc simultan ├«n timpul desf─â╚Öur─ârii vie╚Ťii capitaliste zilnice, constituie procesul capitalist de circula╚Ťie. Prin acest proces are loc metamorfoza surplusului de valoare ├«n Capital. Por╚Ťiunea de valoarea care nu se ├«ntoarce la for╚Ťa de munc─â, ╚Öi anume surplusul de valoare, ├«i permite capitalistului s─â existe, ╚Öi ├«i permite de asemenea s─â f─âc─â mult mai multe dec├ót s─â existe pur ╚Öi simplu. Capitalistul investe╚Öte o por╚Ťiune a acestui surplus de valoare; angajeaz─â noi muncitori ╚Öi cump─âr─â noi mijloace de produc╚Ťie; ├«╚Öi extinde domeniul. Ceea ce ├«nseamn─â c─â acest capitalist acumuleaz─â for╚Ť─â de munc─â nou─â, at├ót sub forma for╚Ťei de munc─â vii pe care o angajeaz─â c├ót ╚Öi sub forma for╚Ťei de munc─â anterioare (pl─âtit─â sau nepl─âtit─â) care este stocat─â ├«n materialele ╚Öi ma╚Öin─âriile pe care le cump─âr─â. Clasa capitalist─â ca ├«ntreg acumuleaz─â surplusul de for╚Ť─â de munc─â al societ─â╚Ťii, dar acest proces are loc la o scar─â social─â ╚Öi prin urmare nu poate fi v─âzut dac─â o persoan─â observ─â doar activit─â╚Ťile unui capitalist individual. Trebuie ╚Ťinut minte faptul c─â produsele cump─ârate de un capitalist dat pe post de instrumente, au acelea╚Öi caracteristici ca ╚Öi produsele pe care le vinde. Un prim capitalisst vinde instrumentele unui al doilea capitalist ├«n schimbul unei sume de bani, ╚Öi doar o parte din aceast─â valoare este returnat─â muncitorilor sub forma salariilor; partea ce r─âm├óne este surplus de valoare, cu care primul capitalist cump─âr─â noi instrumente ╚Öi for╚Ť─â de munc─â nou─â. Al doilea capitalist cump─âr─â instrumentele pentru valoarea dat─â, ceea ce ├«nseamn─â c─â pl─âte╚Öte pentru cantitatea total─â de munc─â atribuit─â primului capitalist, cantitatea de munc─â ce a fost remunerat─â precum ╚Öi cantitatea efectuat─â gratuit. Asta ├«nseamn─â c─â instrumentele acumulate de al doilea capitalist con╚Ťin munca nepl─âtit─â efectuat─â pentru primul. Al doilea capitalist, ├«n schimb, ├«╚Öi vinde produsele pentru o valoare dat─â,┬á ╚Öi returneaz─â doar o por╚Ťiune din aceast─â valoare muncitorilor s─âi; el folose╚Öte ceea ce r─âm├óne pentru noi instrumente ╚Öi for╚Ť─â de munc─â. Dac─â ├«ntregul proces ar fi comprimat ├«ntr-o singur─â perioad─â de timp, ╚Öi dac─â to╚Ťi capitali╚Ötii ar fi aduna╚Ťi ├«ntr-una, s-ar vedea c─â valoarea cu care capitalistul cump─âr─â noi instrumente ╚Öi for╚Ť─â de munc─â este egal─â cu valoarea produselor pe care nu a returnat-o produc─âtorilor. Acest surplus de munc─â acumulat este Capital. ├Än termenii societ─â╚Ťii capitaliste ca ├«ntreg, Capitalul total este egal cu suma muncii nepl─âtite efectuate de genera╚Ťii de fiin╚Ťe umane ale c─âror vie╚Ťi erau constituite din alienarea zilnic─â a activit─â╚Ťilor lor cotidiene. Cu alte cuvinte, Capitalul, ├«n fa╚Ťa c─âruia oamenii ├«╚Öi v├ónd zile din via╚Ť─â, este produsul activit─â╚Ťii v├óndute a oamenilor, ╚Öi este reprodus ╚Öi extins ├«n fiecare zi ├«n care un om vinde ├«nc─â o zi de munc─â, ├«n fiecare moment ├«n care el decide s─â continue s─â tr─âiasc─â via╚Ťa zilnic─â ├«n forma ei capitalist─â.
Stocarea ╚Öi Acumularea Activit─â╚Ťii Umane
Transformarea surplusului de munc─â ├«n Capital este o form─â istoric─â specific─â a unui proces mai general, procesul industrializ─ârii, transformarea permanent─â a mediului material uman. Anumite caracteristici esen╚Ťiale ale acestei ceonsecin╚Ťe a activit─â╚Ťii umane ├«n capitalism pot fi ├«ntrev─âzute┬á cu ajutorul unei ilustra╚Ťii simplificate. ├Äntr-o societate imaginar─â, oamenii ├«╚Öi petrec majoritatea timpului activ produc├ónd m├óncare ╚Öi alte necesit─â╚Ťi; doar o parte din timpul lor este ÔÇ×├«n surplusÔÇŁ ├«n sensul c─â este scutit de la produc╚Ťia necesit─â╚Ťilor. Aceast─â activitate ├«n surplus poate fi dedicat─â producerii de m├óncare pentru preo╚Ťi sau lupt─âtori care nu produc ei ├«n╚Öi╚Öi; poate fi folosit─â pentru efectuarea de ceremonii sau exerci╚Ťii fizice.┬á ├Än oricare din aceste cazuri, condi╚Ťiile materiale ale acestor oameni e pu╚Ťin probabil s─â se schimbe, de la o genera╚Ťie la alta, ca rezultat al activit─â╚Ťilor lor zilnice. Totu╚Öi, o genera╚Ťie de oameni ai acestei societ─â╚Ťi imaginare ar putea s─â stocheze acest surplus de timp ├«n loc s─â-l foloseasc─â. Spre exemplu, ei ar putea s─â foloseasc─â acest timp pentru a conserva energia din izvoare. Urm─âtoarea genera╚Ťie ar putea s─â se foloseasc─â de energia conservat─â ├«n acele izvoare pentru a efectua sarcinile necesare, sau ar putea pur ╚Öi simplu s─â foloseasc─â energia izvoarelor pentru a forma ╚Öi alte izvoare de la care s─â ia energie. ├Än oricare caz, surplusul de munc─â stocat al genera╚Ťiei anterioare va furniza noii genera╚Ťii un surplus mai mare de timp de lucru. Noua genera╚Ťie va putea de asemenea s─â stocheze acest surplus ├«n izvoare sau ├«n al╚Ťi receptaculi. ├Äntr-o perioad─â relativ scurt─â, munca stocat─â ├«n izvoare va cre╚Öte timpul de munc─â disponibil pentru oricare genera╚Ťie ├«n via╚Ť─â; folosind relativ pu╚Ťin─â energie, oamenii acestei societ─â╚Ťi imaginare vor putea s─â utilizeze izvoarele ├«n majoritatea sarcinilor lor ╚Öi de asemenea vor putea s─â creeze noi izvoare pentru genera╚Ťiile viitoare. Majoritatea orelor pe care ├«nainte le petreceau produc├ónd necesit─â╚Ťi vor fi acum disponibile pentru activit─â╚Ťi ce nu sunt dictate de necesitate ci proiectate de imagina╚Ťie. La prima vedere pare de necrezut c─â oamenii ╚Öi-ar dedica ore din via╚Ťa sarcinii bizare de a s─âpa izvoare. Pare la fel de greu de crezut, chiar dac─â sap─â izvoarele, s─â le ╚Öi p─âstreze pentru genera╚Ťiile viitoare, din moment ce s─âparea izvoarelor ar putea s─â furnizeze spre exemplu, un spectacol minunat cu ocazia zilelor festive. Cu toate acestea, dac─â oamenii nu ar dispune de propriile vie╚Ťi, dac─â activitatea lor cotidian─â nu ar fi a lor, dac─â activitatea lor practic─â ar fi constituit─â din┬á munc─â for╚Ťat─â, atunci activitatea uman─â ar putea foarte bine s─â fie ├«ndreptat─â ├«nspre sarcina de a s─âpa izvoare, ├«nspre sarcina de a stoca surplusul de timp de lucru ├«n receptaculi materiali. Rolul istoric al Capitalismului, un rol jucat de oamenii care au acceptat legitimitate altora de a dispune de vie╚Ťile lor, era constituit exact din stocarea activit─â╚Ťii umane ├«n receptaculi materiali prin intermediul muncii for╚Ťate. De ├«ndat─â ce oamenii se supun ÔÇ×puteriiÔÇŁ banilor de a cump─âra munc─â stocat─â precum ╚Öi activitate cotidian─â, de ├«ndat─â ce accept─â ÔÇ×dreptulÔÇŁ fic╚Ťional al de╚Ťin─âtorilor de bani s─â controleze ╚Öi s─â dispun─â de activitatea stocat─â ╚Öi de cea cotidian─â, ei transform─â banii ├«n Capital ╚Öi proprietarii de bani ├«n Capitali╚Öti. Aceast─â dubl─â alienare, alienarea activit─â╚Ťii cotidiene ├«n forma muncii pl─âtite, ╚Öi alienarea activit─â╚Ťii genera╚Ťiilor trecute ├«n forma muncii stocate (mijloace de produc╚Ťie), nu este un eveniment singular ce a avut loc ├«n istorie. Rela╚Ťia dintre muncitori ╚Öi capitali╚Öti nu este un lucru care s-a impus ├«n societate la un anumit moment dat ╚Öi pentru totdeauna. Oamenii nu au semnat niciodat─â un contract ╚Öi nu a fost stabilit vreodat─â nici m─âcar un acord verbal, ├«n care au renun╚Ťat la puterea asupra
activit─â╚Ťii lor cotidiene, ╚Öi ├«n care au renun╚Ťat la puterea asupra activit─â╚Ťii cotidiene a tuturor genera╚Ťiilor viitoare din toate p─âr╚Ťile lumii. Capitalul poart─â masca unei for╚Ťe naturale; pare la fel de solid ca p─âm├óntul ├«nsu╚Öi; mi╚Öc─ârile lui apar la fel de ireversibile ca ╚Öi fluxul m─ârii; crizele sale par la fel de inevitabile ca ╚Öi cutremurele ╚Öi inunda╚Ťiile. Chiar ╚Öi atunci c├ónd se admite c─â puterea Capitalului este creat─â de oameni, aceast─â recunoa╚Ötere ar putea fi doar o ocazie pentru a inventa o masc─â ╚Öi mai impun─âtoare, masca for╚Ťei create de om, un mostru de magnitudinea lui Frankenstein, a c─ârui putere inspir─â mai mult─â ├«nfiorare dec├ót oricare alt─â for╚Ť─â natural─â. Totu╚Öi, Capitalul nu este nici o for╚Ť─â natural─â, nici un monstru f─âcut de om care a fost creat undeva ├«n trecut ╚Öi care a dominat via╚Ťa uman─â de-atunci ├«ncoace. Puterea Capitalului nu st─â ├«n bani, din moment ce banii sunt o conven╚Ťie social─â care nu are mai mult─â ÔÇ×putereÔÇŁ dec├ót sunt dispu╚Öi oamenii s─â ├«i acorde; atunci c├ónd oamenii refuz─â s─â ├«╚Öi v├ónd─â munca, banii nu pot realiza nici cele mai mici sarcini, pentru c─â banii nu ÔÇ×muncescÔÇŁ. Puterea Capitalului nu st─â nici ├«n receptaculii materiali ├«n care este stocat─â munca genera╚Ťiilor anterioare, din moment ce energia poten╚Ťial─â stocat─â ├«n ace╚Öti receptaculi poate fi eliberat─â de activitatea oamenilor ├«n via╚Ť─â fie c─â receptaculii sunt Capitalul, cu alte cuvinte ÔÇ×proprietateÔÇŁ str─âin─â. F─âr─â activitate cotidian─â, colec╚Ťia de obiecte care constituie Capitalul societ─â╚Ťii ar fi doar o gr─âmad─â ├«mpr─â╚Ötiat─â de artefacte variate f─âr─â via╚Ť─â proprie, iar ÔÇ×proprietariiÔÇŁ Capitalului ar fi doar o adun─âtur─â r─âzlea╚Ť─â de oameni neobi╚Önuit de lipsi╚Ťi de creativitate (prin exersare) care se ├«nconjoar─â pe ei ├«n╚Öi╚Öi cu buc─â╚Ťele de hartie, ├«ntr-o ├«ncercare e╚Öuat─â de a resuscita amintiri ale m─âre╚Ťiei trecute. Singura ÔÇ×putereÔÇŁ a Capitalului rezid─â ├«n activit─â╚Ťile zilnice ale oamenilor. Aceast─â ÔÇ×putereÔÇŁ este constituit─â din dispozi╚Ťia oamenilor de a- ╚Öi vinde activit─â╚Ťile zilnice ├«n schimbul banilor, ╚Öi de a renun╚Ťa la controlul asupra produselor propriei lor activit─â╚Ťi ╚Öi ale activit─â╚Ťii genera╚Ťiilor anterioare. De ├«ndat─â ce o persoan─â ├«╚Öi vinde munca unui capitalist ╚Öi accept─â doar o parte din produsul s─âu ca plat─â pentru acea munc─â, el creeaz─â condi╚Ťii pentru achizi╚Ťionarea ╚Öi exploatarea altor oameni. Nici un om nu ╚Öi-ar da de bun─â voie bra╚Ťul sau copilul pentru bani; cu toate acestea, c├ónd un om ├«╚Öi vinde ├«n mod deliberat ╚Öi con╚Ötient via╚Ťa muncitoare pentru a achizi╚Ťiona necesit─â╚Ťile traiului, el nu doar reproduce condi╚Ťiile ce fac din v├ónzarea vie╚Ťii sale o necesitate pentru conservarea ei, ci creeaz─â de asemenea condi╚Ťiile care fac v├ónzarea vie╚Ťii o necesitate pentru al╚Ťi oameni. Genera╚Ťiile viitoare ar putea bine├«n╚Ťeles s─â refuze s─â ├«╚Öi v├ónd─â vie╚Ťile de muncitori din acela╚Öi motiv din care nu ╚Öi-ar vinde bra╚Ťul; cu toate astea, fiecare e╚Öec de a refuza munca for╚Ťat─â ╚Öi alienat─â m─âre╚Öte stocul de munc─â stocat─â cu care Capitalul poate cump─âra vie╚Ťi muncitoare. Pentru a transforma surplusul de munc─â ├«n Capital, capitalistul trebuie s─â g─âseasc─â o modalitate de a o stoca ├«n receptaculi materiali, ├«n noi mijloace de produc╚Ťie. ╚śi trebuie s─â angajeze noi muncitori pentru a activa noile mijloace de produc╚Ťie. Cu alte cuvinte, trebuie s─â-╚Öi m─âreasc─â ├«ntreprinderea, sau s─â deschid─â o nou─â ├«ntreprindere ├«ntr-o bran╚Ö─â diferit─â de produc╚Ťie. Aceasta presupune sau cere existen╚Ťa materialelor ce pot fi modelate ├«n noi m─ârfuri vandabile, existen╚Ťa cump─âr─âtorilor de noi produse, ╚Öi existen╚Ťa oamenilor destul de s─âraci ├«nc├ót s─â fie dispu╚Öi s─â-╚Öi v├ónd─â munca. Aceste cerin╚Ťe sunt ele ├«nsele create de activitatea capitalist─â iar capitali╚Ötii nu recunosc nici o limit─â ╚Öi nici un obstacol ├«n activitatea lor; democra╚Ťia Capitalului cere libertate absolut─â. Imperialismul nu este doar ÔÇ×ultima etap─âÔÇŁ a Capitalismului; este de asemenea ╚Öi prima.
Orice lucru care poate fi transformat ├«ntr-un bun vandabil este material de m─âcinat pentru moara Capitalului, fie c─â se afl─â pe terenul capitalistului sau al vecinului s─âu, fie c─â este la suprafa╚Ť─â sau ├«n p─âm├ónt, plute╚Öte pe ap─â sau se t├ór├óie pe podele, fie c─â este ├«nchis pe alte continente sau alte planete. Toate explor─ârile naturii realizate de umanitate, de la alchimie la fizic─â, sunt mobilizate ├«n c─âutarea de noi materiale ├«n care s─â se stocheze munca, ├«n c─âutarea de noi obiecte pe care cineva poate fi ├«nv─â╚Ťat s─â le cumpere. Cump─âr─âtori ai produselor vechi ╚Öi noi sunt crea╚Ťi prin oricare ╚Öi prin toate mijloacele disponibile, iar mijloace noi sunt descoperite permanent. ÔÇ×Pie╚Ťele deschiseÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×u╚Öile deschiseÔÇŁ sunt create prin for╚Ť─â ╚Öi fraud─â. Dac─â oamenii nu au mijloacele cu care s─â cumpere produsele capitaliste, ei sunt angaja╚Ťi de capitali╚Öti ╚Öi sunt pl─âti╚Ťi pentru produc╚Ťia de bunuri pe care vor s─â le cumpere; dac─â me╚Öte╚Öugarii locali produc deja ce au capitali╚Ötii de v├ónzare, me╚Öte╚Öugarii sunt ruina╚Ťi sau cump─âra╚Ťi cu totul; dac─â legile sau tradi╚Ťiile interzic folosirea anumitor produse, legile ╚Öi tradi╚Ťiile sunt distruse; dac─â oamenilor le lipsesc obiectele necesare folosirii produselor capitaliste, atunci sunt ├«nv─â╚Ťa╚Ťi s─â cumpere aceste obiecte; dac─â oamenii epuizeaz─â dorin╚Ťele psihologice ╚Öi biologice, atunci capitali╚Ötii ÔÇ×satisfacÔÇŁ ÔÇ×dorin╚Ťele lor spiritualeÔÇŁ ╚Öi angajeaz─â psihologi pentru a crea aceste dorin╚Ťe; dac─â oamenii sunt at├ót de s─âtui de produsele capitaliste ├«nc├ót nu mai pot folosi obiecte noi, sunt ├«nv─â╚Ťa╚Ťi s─â cumpere obiecte ╚Öi spectacole care nu au nici un folos ci pot fi doar observate ╚Öi admirate. Oameni s─âraci se g─âsesc ├«n societ─â╚Ťi pre-agrare ╚Öi agrare pe fiecare continent; dac─â nu sunt destul de s─âraci ├«nc├ót s─â fie dispu╚Öi s─â-╚Öi v├ónd─â munca atunci c├ónd vin capitali╚Ötii, sunt s─âr─âci╚Ťi de-a dreptul de activit─â╚Ťile acestora. Terenurile v├ón─âtorilor devin treptat ÔÇ×proprietate privat─âÔÇŁ a ÔÇ×proprietarilorÔÇŁ care folosesc violen╚Ťa de stat pentru a limita v├ón─âtorii la ÔÇ×rezerva╚ŤiiÔÇŁ care nu con╚Ťin destul─â m├óncare pentru a-i ╚Ťine ├«n via╚Ť─â. Uneltele ╚Ť─âranilor devin treptat disponibile doar de la acela╚Öi comerciant care le ├«mprumut─â generos banii cu care s─â cumpere uneltele, p├ón─â c├ónd ÔÇ×datoriileÔÇŁ ╚Ť─âranilor sunt at├ót de mari ├«nc├ót sunt for╚Ťa╚Ťi s─â v├ónd─â p─âm├ónt pe care nici ei nici oricare din str─âmo╚Öii lor nu l-au cump─ârat vreodat─â. Cump─âr─âtorii de produse me╚Öte╚Öug─âre╚Öti sunt redu╚Öi treptat la comercian╚Ťii care v├ónd produsele, p├ón─â ├«n ziua ├«n care un comerciant decide s─â g─âzduiasc─â ÔÇŁme╚Öte╚Öugarii s─âiÔÇŁ sub acela╚Öi acoperi╚Ö, ╚Öi s─â le pun─â la dispozi╚Ťie instrumentele care le-ar permite tuturor s─â se concentreze asupra activit─â╚Ťii lor de produc╚Ťie a celor mai profitabile obiecte. V├ón─âtori at├ót independen╚Ťi c├ót ╚Öi dependen╚Ťi, ╚Ť─ârani ╚Öi me╚Öte╚Öugari, oameni liberi dar ╚Öi sclavi, sunt transforma╚Ťi ├«n muncitori angaja╚Ťi. Cei care ├«nainte dispuneau de propriile vie╚Ťi ├«n fa╚Ťa condi╚Ťiilor materiale precare ├«nceteaz─â s─â dispun─â de propriile vie╚Ťi exact atunci c├ónd se ├«nham─â la sarcina de modificare a condi╚Ťiilor lor materiale. Cei care ├«nainte erau creatori con╚Ötien╚Ťi ai existen╚Ťei lor s─âr─âc─âcioase devin victime incon╚Ötiente ale propriei lor activit─â╚Ťi chiar ├«n timpul elimin─ârii s─âr─âciei din existen╚Ťa lor. Oameni care erau mult dar aveau pu╚Ťin acum au mult dar ├«nseamna pu╚Ťin. Produc╚Ťia de noi m─ârfuri, ÔÇ×deschidereaÔÇŁ de noi pie╚Ťe, crearea de noi muncitori, nu sunt trei activit─â╚Ťi separate; sunt trei aspecte ale aceleia╚Öi activit─â╚Ťi. O nou─â for╚Ť─â de munc─â este creat─â tocmai ├«n scopul cre─ârii noilor m─ârfuri. Salariile primite de ace╚Öti muncitori sunt ele ├«nsele noua pia╚Ť─â, munca lor nepl─âtit─â este surs─â de noi extinderi. Nici bariere naturale nici culturale nu pot opri extinderea Capitalului, transformarea activit─â╚Ťii zilnice a oamenilor ├«n munc─â alienat─â, transformarea surplusului lor de munc─â ├«n ÔÇ×proprietate privat─âÔÇŁ a capitali╚Ötilor. Totu╚Öi, Capitalul nu este o for╚Ť─â natural─â. Este un set de activit─â╚Ťi efectuate de oameni ├«n fiecare zi. Este o form─â de via╚Ť─â de zi cu zi. Existen╚Ťa sa continu─â ╚Öi expansiunea sa presupun doar o condi╚Ťie
esen╚Ťial─â: dispozi╚Ťia oamenilor de a continua s─â-╚Öi alieneze vie╚Ťile muncitoare ╚Öi astfel s─â reproduc─â forma capitalist─â de via╚Ť─â zilnic─â.
Kalamazoo 1969
ÔÇ×Alienarea muncitorului ├«n produsul s─âu ├«nseamn─â nu doar c─â munca devine un obiect, o existen╚Ť─â exterioar─â, ci ╚Öi c─â exist─â ├«n afara lui, independent, ca ceva str─âin de el, ╚Öi c─â devine o for╚Ť─â de sine st─ât─âtoare care i se opune. ├Änseamn─â c─â via╚Ťa care a dat-o obiectului i se opune ca ceva ostil ╚Öi str─âin.
Cu toate acestea, aceast─â form─â contradictorie este tranzitorie; creaz─â condi╚Ťii reale pentru propria sa abolire…ÔÇŁ
ÔÇ×Creaz─â baza pentru dezvoltarea universal─â a individului. Dezvoltarea real─â a indivizilor ├«ntr-un context ├«n care fiecare barier─â care este d─âr├ómat─â le d─â certitudinea c─â nici o limit─â nu este sacr─â.ÔÇŁ

Continue Reading

Zece teze asupra proliferarii Egocratilor ÔÇô Fredy Perlman (1977)

Zece teze asupra proliferarii Egocratilor ÔÇô Fredy Perlman (1977)

fredy-perlman-ten-theses-on-the-proliferation-of-egocrats.a4

I

Egocratul ÔÇô Mao, Stalin, Hitler, Kim Ii Sung ÔÇô nu este un accident sau o aberatie sau o erupere a irationalului; este personificarea relatiilor actualei ordini sociale.

II

Egocratul este initial un idivid ca oricare: mut si lipsit de putere in aceasta societate lipsita de comunitate sau comunicare, victimizat de spectacol, ÔÇśÔÇÖneintreruptul discurs al puterii existente despre sine, monologul ei laudaros, auto-portretul puterii in epoca managementului totalitar al conditiilor existente.ÔÇÖÔÇÖ (Debord). Dezgustat de spectacol, el viseaza la o ÔÇśÔÇÖfiinta umana eliberata, o fiinta care este si fiinta sociala si un Gemeinwesen.ÔÇÖÔÇÖ (Camatte). Daca dorintele vor fi puse in practica: la locul de munca, pe strada, in orice moment in care spectacularul ii fura din umanitate, el va deveni un rebel..

III

Egocratul nu isi exprima nepuinta de a construi o comunitate si comunicare in practica; el transforma asta intr-un Gand. Inarmat cu Gandul sau, el este in continuare mut si fara putere, dar nu mai este ca oricare: el este Constient, el poseda Ideea. ┬áPentru a-si confirma diferentierea fata de multime, el se asigura ca nu se minte singur, trebuie sa fie vazut ca fiind altfel de catre ceilallti ÔÇô ceilalti care confirma ca este intr-adevar posesorul Gandului.

IV

Egocratul gaseste ÔÇśÔÇÖcomunitateÔÇÖÔÇÖ si ÔÇśÔÇÖcomunicareÔÇÖÔÇÖ, nu distrugand elementele spectaculare pe care le intalneste ci inconjurandu-se de indivizi de genul sau, alte Ego-uri, care-si reflecta Gandul de Aur unui altuia si isi confirma validitatea posesorilor sai. Oamenii Alesi. In acest moment, pentru ca Gandul, daca este sa ramana de aur, atunci este necesar sa ramana la fel: neschimbat si necompromitator; critica si reviziunile sunt sinonime cu tradarea, ÔÇśÔÇÖAsadar nu poate exista decat ca o polemica cu realitatea. Refuza tot. Poate supravietui doar inghetand, doar devenind din ce in ce mai totalitar.ÔÇÖÔÇÖ (Camatte). Asadar, pentru a putea continua sa reflecte si sa confirme Gandul, individual trebuie sa se opreasca din gandit.

V

Scopul initial al ÔÇśÔÇÖfiintei umane eliberate,ÔÇÖÔÇÖ este pierdut in practica atunci cand este relationat cu constiinta Egocrata, deoarece ÔÇśÔÇÖconsiinta devine ea insasi un tel si se bazeaza pe ea insasi in organizatia care s-a prefacut pentru a dobandi telul propusÔÇÖÔÇÖ (Camatte). Grupul admiratorilor mutuali isi prepara un program si un loc de intalnire; el devine o institutie. Organizatia, care poate lua forma unei celule bolsevice sau a uneia naziste, un club de lectura socialist, sau un grup de afinitate anarhist, acest lucru depinzand de circumstantele locale si preferintele individuale, ÔÇśÔÇÖdevine un teren favorabil┬á pentru o informala dominatie a propagandistilor si a aparatorilor propriei ideologii, specialistii care sunt in general mult mai mediocri cu cat activitatea lor intelectuala consta in repetarea unor adevaruri definitive. Respectul ideologic pentru unanimitatea deciziei a fost per total favorabil autoritatii necontrolate, inauntrul organizatiei, a specialistilor in libertateÔÇÖÔÇÖ (a scris Debord in descrierea sa a organizatiilor anarhiste). Respingand ideologic conducerea spectaculara, organizatiile specialistilor in libertate reproduc relatiile spectaculare in practicile sale interioare.

VI

Organizatia care intruchipeaza Gandul isi indreapta ochii catre lume, pentru ca ÔÇśÔÇÖproiectul acestei constiinte este sa inrameze realitatea in conceptului sau.ÔÇÖÔÇÖ(Camatte). Grupul devine militant. ┬áAre ca scop raspandirea in interiorul societatii relatiile pe care el le are in interiorul sau, una dintre variante putand arata ca in urmatorul exemplu: ÔÇśÔÇÖIn interiorul partidului, nu trebuie sa ramana nimeni in urma atunci cand conducerea ordona un ÔÇśÔÇÖmars inainteÔÇÖÔÇÖ, nimeni sa nu se intoarca la dreapta atunci cand ordinul este la ÔÇśÔÇÖstangaÔÇÖÔÇÖ.(un lider revolutionar citat de M. Velli.) In acest punct specific, continutul Gandului este atat de irrelevant in ceea ce priveste practica ca si geografia Paradisului crestin, pentru ca telul este redus la minim: serveste ca justificare a practicilor represive si ca un instrument de santaj. (Exemple: ÔÇśÔÇÖDevierea de la ideologia socialista, oricat de putin, inseamna intarirea ideologiei burgheze.ÔÇÖÔÇÖ Lenin, citat de M. Velli; ÔÇśÔÇÖAtunci cand ÔÇślibertarieniiÔÇÖ in mod scandalos isi bat joc de altii, pun in discutie maturitatea si daruirea fata de schimbarea socialaÔÇÖÔÇÖ un ÔÇśÔÇÖanarhistÔÇÖÔÇÖ intr-o scrisoare catre The Fifth Estate.)

VII

Organizatia militanta se extinde prin conversie si manipulare. Conversia este tehnica bolsevismului si al anarhismului misionar: misiunea explicita a militantului este sa introduca constiinta in interiorul clasei muncitoare(Lenin), ÔÇśÔÇÖideile noastre sa ajunga la oamenii munciiÔÇÖÔÇÖ (un ÔÇśÔÇÖanarhistÔÇÖÔÇÖ in ÔÇśÔÇÖThe Red MenaceÔÇÖÔÇÖ, Toronto). Dar misiunea speciala a militantului, si scopul practic al activitatii sale, este sa afecteze activitatea muncitorilor, nu gandurile lor. Conversia este una de success daca muncitorii, oricare ar fi ideile lor, incep sa plateasca bani luna de luna si daca se supun chemarilor la actiune ale organizatiei (greve, demonstratii, etc.). ┬áScopul explicit al Egocratului este sa stabileasca propria (si a propriei organizatii) hegemonie asupra unui numar mare de indivizi, sa devina liderul unei mase de urmaritori. Acest tel devine cinic explicit atunci cand militantii sunt nazistii sau stalinistii (sau o combinative intre cele doua cum ar fi Partidul Muncii al Statelor Unite). ┬áConversia deschide drumul manipularii, minciunii sfruntate. Specific acestui model, recrutarea sustinatorilor este un tel explicit iar Ideea inceteaza in a mai fi o stea fixa, perfecta si de neatacat; Ideea devine o biata unealta spre drumul spre un tel explicit; ceea ce recrutii trebuie sa urmareasca este Ideea cea buna; Ideea devine un colaj cinic construit bazat pe fricile si chestiile pe care potentialii recruti le au; promisiunea maxima este anihilarea tapilor ispasiori: ÔÇśÔÇÖcontra-revolutionarilorÔÇÖÔÇÖ, ÔÇśÔÇÖanarhistilorÔÇÖÔÇÖ, ÔÇśÔÇÖagentilor CIAÔÇÖÔÇÖ,ÔÇÖÔÇÖevreilorÔÇÖÔÇÖ, etc. ┬áDiferenta dintre manipulatori si misionari este una teoretica; in practica ei sunt contemporani in competitia pentru acelasi scop social si ei isi imprumuta tehnicile.

VIII

Pentru a putea propaga Ideea, pentru a converti si manipula, Egocratul are nevoie de instrumente, media, mai precis, exact acele instrumente media pe care le foloseste societatea spectacolului in profunzime. Una dintre justificarile pentru a schimba felul in care este folosita media este urmatoarea: ÔÇśÔÇÖMedia este un monopol al claselor conducatoarea, care le foloseste pentru propriul folos. Dar structurile ei raman ÔÇśÔÇÖfundamental egalitareÔÇÖÔÇÖ, si este o datorie revolutionara sa scoatem in evident potentialul continut de ea dar care este momentan pervertit de catre ordinea capitalista. Intr-un cuvant, sa le eliberamÔÇŽÔÇÖÔÇÖ (o pozitie redata de Baudrillard.) Respingerea initiala a spectacolului, dorinta de a se afla intr-o comunitate si de comunicare, a fost inlocuita de dorinta de a avea puterea asupra insasi instrumentelor care anihileaza comunitatea si comunicarea. Ezitarea sau crizele subite de critica sunt date la o parte de santajul organizational: ÔÇťLeninistii vor castiga daca noi nu acceptam responsabilitatea de a lupta si de a castigaÔÇŽ.ÔÇÖÔÇÖ (ÔÇśÔÇÖThe Red MenaceÔÇÖÔÇÖ. Un Stalinist ar spune, ÔÇśÔÇÖTrotskystii vor castigaÔÇŽ,ÔÇÖÔÇÖ etc.). ┬áIncepand din acest moment, orice este permis; toate modalitatile sunt bune daca servesc indeplinirii telului propus; si ca o limita absurda, chiar si promotiile si reclamele, activitatea si limbajul a insasi Capitalului, devin justificate de scopul revolutionar:ÔÇÖÔÇÖNe concentram masiv pe distributie si promotieÔÇŽ Munca noastra promotionala este variata si costisitoare. Include reclama masiva, vanzari promotionale, cataloage, masute pe care le inchiriem la diferite targuri pe tot cuprinsul tarii, etc. Toate astea costa o cantitate foarte mare de energie si de bani, care ese acoperita de banii generati din vanzarile de carte.ÔÇÖÔÇÖ (Un ÔÇśÔÇÖom de afaceri anarhistÔÇÖÔÇÖ intr-o scrisoare catre The Fifth Estate.) ┬áEste acest om de afaceri anarhist un exemplu absurd pentru ca este atat de ridicol exagerat sau el este un exemplu solid si continuat mod in traditia ortodoxa a militantei organizate? ÔÇťMarile banci sunt ÔÇśaparate de statÔÇÖ pe care vom fi nevoiti sa le introducem in socialism, si pe care le vom lua gata facute de la capitalism; scopul nostru este sa luam inapoi, sa refacem ideea care a fost mutilata de capitalism, sa o facem si mai mare, mai democratic, chiar si mai cuprinzatoareÔÇŽ.ÔÇŁ (Lenin, citat de M. Velli.)

IX

Pentru Egocrat, media este doar un mod; scopul este hegemonia, puterea, si puterea politiei secrete. ÔÇťPiloti invizibili in centrul furtunii populare, trebuie sa o directionam, nu in mod vizibil, dar cu dictatura colectiva a tuturor aliatilor. O dictatura fara emblema, fara titlu, fara un drept oficial, dar mult mai puternica pentru ca nu va avea nimic in comun cu aparentele puterii.ÔÇŁ (Bakunin citat de Debord) Dictatura colectiva devine repejor regula unui singur Egocrat pentru ca ÔÇťdaca birocratii luati impreuna decid toate lucrurile, coeziunea propriei lor clase poate fi asigurata doar prin concentrarea puterii lor teroriste intr-o singura persoana.ÔÇŁ(Debord).┬á Odata asigurat succestul afacerilor Egocratului, stabilirea ÔÇśÔÇÖdictaturii fara un titlu officialÔÇŁ, comunicarea nu este numai absenta social; orice incercare locala este in mod deliberat lichidata de politie. Acesta situatie nu este o ÔÇťdeformareÔÇŁ ale ÔÇťtelurilor originaleÔÇŁ; este deja prevazut in moduri, in instrumentele ÔÇśÔÇÖfundamental egalitarianeÔÇÖÔÇÖ folosite in victorie. ÔÇťCeea ce caracterizeaza mass-media este faptul ca ei sunt anti-mediatori, insensibili, faptul ca ei produc non-comunicareaÔÇŽ Televiziunea, doar prin simpla prezenta, este control social acasa. Nu este necesar sa ne imaginam acest control ca fiind periscopul prin care regimul spioneaza viata privata a fiecaruia, pentru ca televiziunea este deja mult mai buna decat atat: se asigura ca oamenii nu isi vor mai vorbi unui altuia, ca sunt definitiv izolati in fata unor dispozitii fara raspuns.ÔÇÖÔÇÖ (Baudrillard)

X

Proiectul Egocratul este superflu. Modul de productie capitalist si de comunicare deja reduce fiintele umane la simpli spectatori muti si fara putere, victime pasive supuse in mod continuu la ÔÇťmonologul auto-ridicator in slaviÔÇŁ al puterii actuale. Revolutia anti-totalitara cere, nu un alt mediu, ci lichidarea tuturor formelor media, ÔÇťlichidarea intregii structuri prezente, functionale cat si tehnice, ale modulilor in care ea opereaza sa spunem asa, peste tot pe unde este reflectata forma lor de organizare sociala. La o limita, in mod evident, chiar conceptual de mediu este cel care dispare si care trebuie sa dispara: cuvantul schimbat, schimbarea reciproca si simbolica, neaga ideea si functia unui mediu, a unui intermediarÔÇŽ Reciprocitatea vine din distrugerea acelui mediu.ÔÇÖÔÇÖ (Baudrillard)

Fredy Perlman 1977

References

  • Jean Baudrillard, Pour une critique de lÔÇÖeconomie politique du signe (Paris,

Gallimard, 1972)

  • Jacques Camatte, The Wandering of Humanity (Detroit, Black & Red,

1975)

  • Guy Debord, Society of the Spectacle (Detroit, Black & Red, 1970; 1977)
  • Claude Lefort, Un Homme en Trop: Reflexions sur ÔÇťLÔÇÖArchipel de Goulag,ÔÇŁ

Paris, Seuil, l976

  • Michael Velli, Manual for Revolutionary Leaders (Detroit, Black & Red,

 

1972),

Continue Reading