Primitivism fara castastrofa – Abe Cabrera

Primitivism fara castastrofa – Abe Cabrera

Traducere si adaptare:Adrian BC

Orice idee buna trebuie sa fie vandabila. Ideea vandabila a atot-cuprinzatoarei ideologii care se prezinta sub numele de ‘’anarho-primitivism’’ sau  ‘’gandire anti-civilizatie’’, este aceea cum ca civilizatia tehno-industriala distruge rasa umana si daca vrem sa oprim aceasta distrugere noi trebuie sa distrugem civilizatia. Este vorba despre propia conservare. Trebuie sa renuntam la tehnologie, stiinta, medicina moderna, etc. Pentru a ne salva. Cum de stim toate astea? Pai stiinta, tehnologia, medicina moderna, etc. ne indica lucrul asta. Cu siguranta nu sunt primul care a observat inconsistenta acestei perspective dar probabil ca sunt unul dintre primii care vor spune ceva despre ea.

‘’Gandirea anti-civilizatie’’(pentru ca alt termen nu am gasit) are o ‘’problema de cunoastere.’’ Care ar putea fi rezumata cam asa: tinde sa critice totalitarismul din punctual de vedere construit de el. Cauta sa distruga instrumentele care au construit tot ce uraste folosind aceleasi instrumente. Asta rezulta in idei ‘’castastrofice’’: colapsul catarhic al inamicilor sai si o sansa de a restaura o ordine justa. Pentru cineva cu un ciocan in mana orice pare a fi un cui, si pentru cineva care foloseste o narativa apocaliptica, total duce spre un sfarsit al lumii. Intr-adevar, unii ar putea spune ca o catastrofa inseamna pentru un primitivist acelasi lucru pe care Invierea lui Iisus a insemnat pentru apostolul Paul: conditia necesara fara de care mesajul un ar putea exista. Daca umanitatea nu este condamnata de tehnologie, daca toata viata de pe Terra nu este in pericol din cauza maimutei egoiste din Africa, atunci ce avem noi de facut aici? Putem la fel de bine sa mergem acasa si sa ne bucuram de televizorul nostru cu ecrat plat si de aer conditionat.

Bineinteles ca lucrurile nu sunt atat de simple. Dar prima intrebare ar trebui sa fie: ‘’Suntem condamnati?” Cateva carti care incearca sa raspunda la aceasta intrebare intr-o maniera negativa au fost tiparite de curand. Una dintre ele este cartea scrisa de Ronald Bailey-The End of Doom: Environmental Renewal in the Twenty first Centruy, si este una dintre cele mai puternice contributii la genul eco-modernist. Chiar daca nu avem timp sa ii facem o recenzie totala, putem cel putin sa redam cel mai puternic si interesant punct de vedere (cel putin in perspectiva mea): analiza ideei ecologice care spune ca ‘’nefacand nimic’’ este mai bine decat ‘’sa faci ceva’’.

Acest concept este fara dubiu ceva bine stabilit in discursul ecologic. Natura a facut orice lucru pe care la dorit timp de milioane de ani, asadar, Natura stie mai bine. Bailey numeste asta ‘’principiul precautiunii’’, cel mai bine exprimat in fraza cu care si-a denumit al treilea capitol din carte ‘’Niciodata sa un incerci ceva pentru prima data’’. Orice lucru nou este vinovat pana cand i se dovedeste nevinovatia, greutatea noilor lucruri vine de abia atunci cand ele trebuie sa dovedeasca fara dubii ca nu vor crea mai multe problema decat incearca sa rezolve. Devine clar faptul ca cei care tin la principiul precatiunii  sunt opriti in a actiona in vreun fel pentru ca nu au nici o dovada certa ca noile inovatii tehnologice se vor comporta in maniera dorita.(Ganditi-va la mancarea modificata genetica si la discutiile din jurul ei.)  Cei ce sufera cand vine vorba de aceste ezitari, ne spune Bailey, sunt cei care nu isi permit luxul neincrederii: au nevoie de medicamentele pentru combaterea cancerului, mancare ieftina si alte beneficii pe care avansul tehnologic il poate produce. In cuvintele lui Bailey:

”Din pacate, principiul precautiei suna negativ mulor oameni, in special celor care traiesc in societate deja cu o abundenta tehnologica. Acesti oameni au case cu incalzire centrala in paduri; deja sunt liberi de dorinta de a avea, de boli, si de ignoranta, libertate  pe care tehnologia o poate produce. Ei pot sa se gandeasca ca isi pot permite luxul precautiei finale. Dar sunt miliarde de oameni care isi doresc sa aibe o viata transformata radical. Pentru ei, principiul precautiei este o garantei a unei saracii garantate, nu o plasa de siguranta. (93-94)”

Aici avem o problema care este intoarsa pe toate partile. Ganditorul neo-ludit anti-civilizatie, a studiat mult despre societatea tehno-industriala pentru a sti ca este o cauza pierduta. Stie asta prin folosirea uneltelor pe care societatea tehno industriala i le-a oferit.Stie ca nu exista nici o imbunatatire tehnologica care sa fie aplicata pentru eradicarea mizeriei pe care societatea moderna a creat-o. Dar eco-modernisti ca Bailey vin si intorc lucrurile pe dos si ne arata ca acest mod pesimist de gandire este bazat pe o gandire optimista asupra gandirii umane sustinute de o infrastrucura tehnologica care ii faciliteaza studiul si reflectia. Daca nu stim cu adevarat, si stim sigur ca nu stim cu adevarat, un avem obligatia de a incerca? Nu este aceasta ignoranta o oportunitate si nu un blocaj? Nu despre asta a fost vorba in Epoca Luminilor  si in Revolutia Stiintifica?

In restul cartii Bailey ne arata necontenit in o multime de probleme, tinand de la populatie, peak oil pana la presupusa raspandirea de cancer produsa de folosirea produselor industriale, ca aceste Casandre moderne sunt gresite, si extrem de gresite pana in acest moment.  Bailey conclude din acestea ca homo sapiensul este un animal indemnatic, care reuseste sa smulga victoria mai mereu, chiar si atunci cand pare invins.  Bailey este de parere ca vom continua sa fim asa, chiar daca acorda anumita importante schimbarilor climatice, pe care o recunoaste ca fiind o problema reala pe care umanitatea o intampina.

In mod ironic, acceptand premizele lui Bailey , aceasta ar putea fi cea mai ‘’primitivista’’ pozitionare. Daca chiar suntem animale care nu sunt in stare sa ne scapam pe noi insine decat prin renuntarea la instrumentele care ne dau noua o asa zisa putere absoluta, cum ar fi ca noi sa disparem din cauza noastra? Altfel spus, daca suntem prea prosti sa ne salvam, am putea fi prea prosti pentru a ne sinucide. Exista bineinteles principiul entropiei, si a idei ca este mai usor sa spargi ceva decat sa il repari. Dar acea analogie nu tine aici pentru ca discutam despre miliarde de animale umane raspandite pe tot globul care au dovedit ca pot fi atat de resiliente incat sa faca sa dispara total in jurul lor.

Si ce inseamna asta pana la urma? Suntem salvati sau suntem condamnati? Este catastrofa o realitate din care nu poti scapa sau o dorinta masochista? Raspunsul lung sau scurt este: nu stim. Si cei care pretind ca stiu isi pun speranta intr-o certitudine a condamnarii sau a optimismului unde lebedele negre descrise de Nassim Nicholas Taleb nu se vor intampla. Viitorul nu poate fi total dezolant, nici un putem sta fiind siguri ca nici un dezastru nu se va intampla doar din cauza ca un sa intamplat pana acum. Tot ce avem este prezentul.

Si ne intoarcem la titlu: Poate fi un primitivism fara vreo catastrofa? Daca aceasta societate isi poate rezolva problemele?  Plecam cu totii acasa in acel moment? Dam acestui sistem tehno-industrial capitalist o nota de trecere, si recunoastem ca, daca nu putem trai intr-o societate pe care o dorim ar trebui sa iubim societatea in care suntem? Dupa toate astea suntem cu totii oameni, cu totii avem suflete si trupuri, acelasi intelect si sentimente. Putem de asemenea sa muncim si sa ii salvam pe toti, si pe cine intereseaza cum o facem? Visul de a ne reintoarce la o societate idealista de vanatori culegatori devine din ce in ce mai putin tentant pe zi ce trece.

Acestui impas adaugam gandurile exprimate de membrii unei grupari eco extremiste mexicane:

‘Diferenta principala dintre ceea ce Kaczynski si acolitii sai propun si propia noastra pozitie este una simpla: noi nu asteptam ‘’Marea criza globala’’ pentru a ataca structura fizica si morala a sistemului tehno-industrial. Atacam acum pentru ca viitorul este nesigur. Nu putem crea o strategie bazata pe presupuneri, gandind ca total va merge dupa cum am planuit si ca victoria este asigurata. Ne-am oprit din a crede in asa ceva odata ce ne-am dat seama de enormitatea sistemului, de componenta sa si de influenta sa pe aceasta planeta si in afara ei. Daca colapsul civilizatiei va avea loc maine sau peste 30-50 de ani, noi vom sti ca am pornit la un razboi necesar din motive individuale…

Nn stim daca va avea loc vreun colaps global al sistemului, vreodata. Expertii spun ca va fi dar noi un putem sti cu siguranta. Ar putea fi si natura se va ridica din ruine. Dar s-ar putea ca sistemul  sa fie cu un pas in fata tuturor lucrurilor si sa se repare cu usurinta. Dupa cum am spus, noi un cunoastem viitorul. Am vrea sa il cunoastem dar realitatea este cu total alta.’

Cu ideile eco-extremistilor ne putem afla scaparea din idea gresita de a avea ‘’un viitor mai bun prin a ne intoarce la trecut.’’ Am putea spune in acest moment ca viitorul ne este inamic. Toate caile de scapare, incepand cu ideile libertariene propuse de Bailey pana la scheme tehno-progresiste propuse de stanga, sunt ceva pe care refuzam sa le acceptam de la inceput. Noi un vrem sa cooperam, refuzam sa salvam lumea. Refuzam sa ne oferim vietile sau vietile altora pentru un ‘’maine’’ mai bun. Acel maine mai bun este mereu promis dar niciodata atins. Si aici, problema cunoasterii intervine: niciodata acel Maine nu ajunge, pentru ca nu exista nimeni care il poate indeplini. Lucrurile ‘’devin din ce in ce mai bune tot timpul’’ pentru ca ne-am domesticit atat de tare incat vedem morcovul ca fiind scopul si ca suntem din ce in ce mai aproape si batul nu este cu adevarat acolo, chiar si atunci cand el ne loveste in nas. Aceasta este esenta civilizatiei, trecutul mitologic invaluit in mister si viitorul care nu ajunge niciodata sa fie indeplinit.

Catastrofa este momentul catarhic care incheie ciclul suferintei. Dar la fel ca si versiunea sa budista, este evaziv si nu se intampla niciodata in aceasta viata. Intr-adevar,, adevarata problema cu ‘’gandirea impotriva civilizatiei’’, in special in forma sa anarho-primitivista este ca nu stie ce vrea, pentru ca este modelata de ceea ce uraste. Nu stie nici macar ce inseamna natura, pentru ca refuza sa recunoasca ca oamenii nu pot sti cu siguranta si de aceea ei construiesc natura ca fiind un idol constituit din toate dorintele lor ambivalente. Ideea de aparare a naturii ne face constienti de faptul ca vederea noastra asupra naturii, in special ideea nord-americana de ‘’natura neatinsa de om’’ este prost formata. David George Haskell descrie drama vegetatiei din padure in urma recentei reaparitii a populatiei de caprioare in cartea sa, The Forest Unseen: A Year’s Watch in Nature:

Oamenii au eliminat cativa pradatorii dar recent au adaugat alti pradatori pentru caprioare: cainii domestici, coioti imigranti care vin din vest si garduri pentru automobile. Primii doi sunt pradatori buni pentru pui, ultimul este cel mai mare criminal suburban al adultilor. Suntem in fata unei situatii imposibile. Prima la mana, avem pierderea a sute de specii de ierbivore; a doua: am schimbat un pradator pentru altul. Ce nivel de pascut este normal, acceptabil sau natural in paduri? Acestea sunt intrebari greu de raspuns dar ce este sigur este ca vegetatia care a crescut in secolul 20 a fost in mod neasteptat, nemancata.

O padure fara ierbivore mari este ca o orchestra fara vioare. Ne-am obisnuit sa acceptam simfoniile incomplete, si comentam cand acordurile viorilor se reintorc si dau la o parte instrumentele cu care suntem familiarizati. Aceasta revolta impotriva reintoarcerii ierbivorilor nu are o fundatie istorica pozitiva. Ar trebui sa privim mai adanc, sa ascultam intreaga simfonie si sa celebram parteneriatul dintre animal si microb care a fost construit in milioane de ani. La revedere verdeata; salutari paduchilor. Bine ati revenit in Pleistocen. (33-34)

Deci ar trebui sa acceptam faptul ca nu va fi nici o ‘’catastrofa’’ si daca va fi, nu va avea efectul purificant pe care il asteptam. Definitia capitalismului modern este criza, iar omul de afaceri de succes transforma criza intr-un succes. Asta inseamna ca nu luptam? Ca lasam armele jos invinsi de tacere si agnosticism? Nu neaparat, mai bine spus, trebuie sa definim mai bine de ce suntem noi impotriva anumitor lucruri din societatea prezenta; chiar si in cazul in care exista potentialul ca ea sa continue pentru un milion de ani, si chiar daca ar reusi sa ne ‘’faca vietile mai bune’’ intre timp. Sau cel putin trebuie sa definim lucrul caruia noi ne impotrivim, si de ce nu consideram ca nu va duce la indeplinirea a nici unei promisiuni de a scapa omenirea de mizerie.

Prima, sa incepem cu omenirea. Nu ne putem opune catastrofei ca si concept fara nuanta tocmai din cauza faptului ca natura este catastrofa, pe termen lung. Asta pentru ca natura este schimbare, este schimbarea care minimizeaza experienta umana chiar si in cele mai abstracte si stiintifice moduri. Oamenii moderni au ideea ca ideile lor sunt din aceeasi subtanta ca realitatea, chiar si in momentele cand nu au motive de a avea aceasta idee. Sunt maestri in chestii incomprensibile ca timpul, spatiul, lumina, etc., chestii abstracte, si sunt de parere ca nu exista nimic altceva pentru ei, chiar daca ei nu s-au ridicat niciodata din scaunul lor confortabil sau un sau miscat din fata tablei. Natura este catastrofala pentru ca natura distruge, darama, distruge total si naste total: de la cele mai distante stele pana la celulele care ne formeaza. Aderentii gandirii anti-civilizatie acepta cu greu idea asta, chiar daca pot comenta platitudini despre ideile de mai sus in mod abstract. La asta un pot sa raspund decat cu , ‘’ θεράπευσον σεαυτόν’’!

Ce este natura in relatie cu noi atunci? Cum ne descurcam cu ideea adesea repetata de critici, cum ca multi primitivisti prezinta natura ca un fapt dat, nu ca ceva abstract. Aici voi oferi o explicatie figurativa, cripto-hegeliana. Multi ‘’primitivisti’’(din nou, pentru ca nu am gasit un alt termen care sa se potriveasca) se gandesc la natura ca fiind ceva care se gaseste in afara noastra, si care ne ofera propia existenta ca un dar, si ca reala problema este ca am uitat aspectul acestui dar (aduc in discutie conceptul crestin al gratiei divine). La fel cum omul nu isi poate castiga salvarea de la Dumnezeul lui Calvin, omul este in imposibilitatea de a-si crea motivatia pentru viata fara ajutorul naturii. Bineinteles ca asta este o formulare absurda. Natura, sau daca vrem sa folosim termenul lui Lovelock, Gaia, este produsul a milioane de fiinte vii care muncesc impreuna si se sustin impreuna: este actiunea fiintelor vii. Ele sunt formate de si o formeaza, incepand de la cele mai mici microorganisme la ecosisteme complexe pana la insasi biosfera. Trebuie sa retinem asta oricand privind ‘’natura salbatica.’’ Cum Haskell spune in alta parte a cartii citate mai devreme, natura nu este o camera pentru meditatie, si nu este nici Edenul unde fructele sunt culese fara grija. Exista lupta si durere la fel cum exista si cooperare si mila. Faptul ca a rezistat atata timp este o garantie a acestor lucruri.

Pacatul omului domesticit nu este rezistenta in fata naturii umane pasive asa cum cativa primitivisti presupun. Este gandirea ca el este independent de natura, ca el poate fara ea, ca el o poate descoperi si folosi si sa nu lase nimic nedescifrat. Acesta este omul domestic modern, rupt, dur si absorbit de sine. Nu este ceea ce face ci ceea ce face foarte bine, sau cel putin asa gandeste, asta este problema. De asta nu exista ‘’nici o solutie’’. Nu exista nici o abstractiune creata de om care sa absoarba problemele si sa le faca digestibile. Lumea in care exista solutii la problema este o lume care nu ar trebui sa existe, sau altfel spus, este lumea care creeaza problema. Catastrofa asa cum este inteleasa ea de omul modern (finala, devastatoare, purificatoare) este mitul necesar care atarna deasupra Utopiei la fel ca sabia lui Damocle. Unii dintre noi prefera sabii care sfasie acestui paradis imaginar.

Solutia eco-extremista este brutala si pesimista. Nu exista nici un viitor, nu exista nici o comunitate noua. Nu exista ‘’speranta’’. Spunem asta nu cu un suflet incarcat ci cu usurare, ca si cum ne-am ridicat povara de pe umeri. Fiinta umana este facuta sa greseasca, suntem facuti sa gresim mai des decat sa reusim. Dar facand asta, facem parte dintr-un intreg, lasam pe altii dupa noi sa castige sau sa piarda, si sa lupte intr-o alta zi. Ambitia noastra un are final pentru ca niciodata nu castiga. Si cand ne uitam la societatile disparute din trecut care si-au acceptat limitarile (sau cel putin asa ne gandim ca, nu putem sti cu adevarat) cu admiratie; o admiratie care stie ca nu au fost perfecte, si asta datorita faptului ca este ceva gresit cu asteptarile noastre domesticite si nimic rau cu ei. Tot ce putem spera este sa luptam si sa ardem in aceasta existenta unde o parte pretinde ca poate inghiti total.

Si asta arata intr-adevar un primitivism fara catastrofe, fara o narativa falsa, fara un ‘’happy ending’’: bucuria ochiului si a tuturor simturilor in fata a ceea ce stim ca este natura, chiar si atunci cand nu o intelegem, chiar daca pare de neinteles si mutilata uneori. Nu este ceva ce facem (chiar daca avem partea noastra in ea) si nici un este ceva ce controlam (putem incerca). Dar in inima si in mintea omului exista ceva miraculos: vastul cer cu ale lui stele, cantecul pasarilor, o noua zi, decadere, moarte, viata… si ca sa termin cu vocea poética a lui Robinson Jeffers:

To know that great civilizations have broken down into violence,
and their tyrants come, many times before.
When open violence appears, to avoid it with honor or choose
the least ugly faction; these evils are essential.
To keep one’s own integrity, be merciful and uncorrupted
and not wish for evil; and not be duped
By dreams of universal justice or happiness. These dreams will
not be fulfilled.
To know this, and know that however ugly the parts appear
the whole remains beautiful. A severed hand
Is an ugly thing and man dissevered from the earth and stars
and his history… for contemplation or in fact…
Often appears atrociously ugly. Integrity is wholeness,
the greatest beauty is
Organic wholeness, the wholeness of life and things, the divine beauty
of the universe. Love that, not man
Apart from that, or else you will share man’s pitiful confusions,
or drown in despair when his days darken

 

Continue Reading

CLODO vorbeste

Acte sporadice de sabotaj impotriva companiilor implicate in constructia centralelor nucleare au avut loc in regiunea franceza Toulouse la mijlocul anului 1979. Acestea s-au intamplat in mijlocul celor mai puternice proteste locale impotriva fabricii GOLFECH, situata in zona raului Garonne. Dar miscarea anti-nucleara a reusit sa opreasca constructia pana in 1981, cand a devenit clar ca GOLFECH va fi totusi construita. In ciuda, sau datoritat impasului, sabotajului care a devenit si mai frecvent si cu tinte din ce in ce mai diversificat.

In iunie 1983, un bustul furat al lui Jean Jaures, faimosul socialist al anilor 1900, a reaparut spunzurat de gat intr-un pom in fata primariei. O ”notita de ramas-bun”, semnata de catre Jarues si ”editata” de catre ”Asociatia Facatorilor de Probleme”, denunta curenta guvernare socialista(aceea a lui francois mitterand) pentru actiuni represive, autoritare. Dupa nota, Jaures regreta viata pierduta in inutila avansare a politicii social-democrate, care ajunsese intr-un hal atat de umilitor.

In lunile care au urmat, cateva atacuri asupra librariilor catolice si asupra statuilor religioase(inclusiv al bustului lui Pontius Pilat, aflat in apropiere de faimosul altar al lui Lourdes), semnate de catre campania”Opriti Preotii”, in semn de protest fata de vizita papei si impotriva ”multinationalei Vaticanului”. In aceeasi vara , diferite companii si birouri guvernamentale implicate direct sau indirect in constructia GOLFECH, au suferit daune serioase cauzate cu ajutorul explozibilelor sau a focului.

In timp ce diferite grupuri, majoritatea cu nume haioase(”Un grup necunoscut pana acum”)sau cu acronime, au reclamat responsabilitatea pentru atacuri, tonul si continutul comunicatelor reflecta o perspectiva comuna. ”Comitetul pentru Lichidarea si Subversiune a Computerelor”, cunoscut sub acronimul de CLODO(un nume de netradus dar care ar insemna ceva gen ”boschetar”)a reclamat responsabilitatea pentru sase actiuni care au avut loc in ultimii trei ani, cele mai multe dintre ele cuprinzand arderea sau distrugerea unor centre informatice. Cea mai recenta actiune a lor a avut loc in octombrie 1983, atunci cand birourile firmei SPERRY-o firma detinuta de un constructor american-a ars. In apropiere, un graffiti spunea asa:”Reagan ataca Grenada,multinationala SPERRY este complice”.

Cu toate ca interesul grupului CLODO pentru tehnologie reflecta o inclinare specifica, ideologic sunt foarte apropiati de ceilalti sabotori din regiune:ei spun ca lucreaza in mod ad-hoc, asociati fiind in jurul anumitor actiuni sau interese si resping ideea de organizare. Nu au reguli rigide sau principii si tolereaza diversitatea in interiorul grupului; se disting de celelalte grupuri stangiste prin respingerea ideei de ”avangarda”, prin modul lor de comportare anti-autoritariana si prin simtul umorului pronuntat si folosit ca o arma ideologica.

Un ziar frantuzesc descria sabotorii drept parte a miscarii”comunist-libertare” situatat in Toulouse. In alt ”interviu”cu alt grup cu care au pus de niste ”artificii” simultane la doua locuri unde se construiau materiale pentru constructia centralelor nucleare in august 1983,”Groucho” explica:

”Oamenii vorbesc despre ”majoritatea tacuta” si au parte de publicitate. Dar exista si o minoritate amuzata care poate sa-si exprime sentimentele doar prin respingere sociala si politica, pentru ca respinge rusinea cauzata de democratie. Nu cere dreptul la exprimare libera, dreptul la justitie, drepturile omului-pur si simplu ia aceste drepturi, sau cel putin incearca. Aceasta minoritate exista, fie ca organizata sau dezorganizata, atomizata in interiorul societatii, revolutionare sau deviante. In practica, noi aratam caracterul ei specific. Nu avem nici o iluzie asupra masinariei propagandistice de idei, dar sustinem pe oricine nu mai suporta injustitiiile si incearca sa contribuie cu ceva la rasturnarea capitalismului de zi cu zi”

Autoritatile franceze denunta sabotorii ca fiind deranjanti si inumani, pretinzand ca numai cu noroc nu a fost nimeni ranit pana in acest moment. In fapt, faptele demonstrate aici(nu sa raportat niciun fel de morti in aceste acte)arata clar ca aceste forme de sabotaj sunt diferite de atacurile cu bombe asupra trenurilor sau locurilor publice care au loc in toata lumea si care continua sa cauzeze o gramada de morti in numele vreunei ”eliberari nationale”.

Urmatorul interviu a fost trimis revistei franceze, Terminal si publicat in Octombrie 1983

I:De ce ai acceptat acest interviu?

R:Intotdeauna am simtit ca actiunile vorbesc pentru ele, si am decis sa scriem un comunicat doar pentru ca(prezumtiv?)membrii asa zisei armate, si in orice caz efemerice, organizatii au incercat sa treaca actiunile noastre drept ceva ce nu sunt. In fata propagandei Puterii, care ia se manifesta stupefiant cand este vorba de computere, si ca sa terminam cu miturile care ne inconjoara; am simtit ca niste explicatii au devenit necesare.

I:De ce sabotajul computerelor?

R: Pentru a provoca pe toata lumea, programatori sau non-programatori, in asa maniera incat sa reflecteze asupra lumii in care traim si pe care o cream, si asupra modului in care computerele transforma aceasta societate.

Adevarul despre calculatoare trebuie aratat din timp in timp. Ar trebui spus ca un computer este format doar din niste bucati de metal care fac doar ce vrem noi sa facem, ca in lumea noastra sunt doar ”niste” unelte, unele puternice adevarat, care sunt in serviciului dominantilor.

Atacam doar aceste lucruri :fisiere, sistemele de supraveghere, instrumente pentru maximizare profitului pentru sefi si accelerarea pauperizarii pentru cei care le refuza….

Ideologia dominanta a inteles clar ca, ca o simpla unealta, computerul nu ii serveste interesele destul de bine. Asa ca, computerul a ajuns o entitate paraumana (inteligenta artificala), un demon sau un inger-capabil de domesticire (jocurile pe computer si telecomunicatiile ar trebui sa inlesneasca aceste lucruri)-asadar, doar un servant zelos al sistemului in care traim. In acest fel,ei urmaresc sa transforme valorile sistemului computerului intr-un sistem de valori umane.

Prin actiunile noastre am vrut doar sa aratam natuura computerelor ca unelte aflate intr-o singura mana, si, pe cealalta parte, dominatia care ia oferit-o. In final, chiar daca ceea ce facem noi este propaganda prin actiune, suntem constienti ca distrugerile pe care le provocam, provoaca intarzieri si trageri in spate.

I: Dar specatacolul radical al distrugerilor pe care le provocati nu vi se pare un pic imoral?

R: Aceste actiuni sunt doar varful icebergului. Noi ceilalti luptam in fiecare zi intr-un mod mai ”linistit”. Cu calculatoarele, ca si cu armata, politia sau politicienii, in fapt,cu orice instrument privilegiat al puterii, erorile sunt reguli, iar reglatul lor acopera majoritatea timpului programatorului. Luam avantaj de faptul asta, care in mod sigur costa angajatorii mult mai mult decat materialele pe care noi le distrugem. Sa spunem ca arta consta in creareaa bug-urilor care vor aparea mai tarziu, mici bombe cu ceas.

Revenind la intrebarea ta-ce poate fi mai obisnuit decat aruncatul unui chibrit pe niste benzi magnetice? Toata lumea o poate face! Actiunile par excesive doar acelor oameni care nu stiu, sau care nu vor sa stie pentru ce sunt folosite majoritatea computerelor.

I: Si cum iti explici faptul ca altii nu au mai facut lucruri similare?
R: Sa spun adevarul, este greu de explicat. Stim foarte bine in ce sunt implicati majoritatea muncitorilor din industria computerelor, si foarte rar acestia incearca sa reflecteze asupra lucrurilor pe care le fac (in general prefera sa nu se gandeasca la asta!). Cat despre aceea care nu lucreaza cu computere, ei nu sunt interesati sau accepta pasiv propaganda sistemului. Dar asta nu explica toate lucrurile, si chiar si aceea care rezista ”somniferelor” puterii sunt inca speriati de uniformele politienesti.

I: Nu sunteti un pic retro, ca acei oameni care distrugeau masinarii in secolui XIX?

I: In fata uneltelor puterii, oamenii dominati au folosit mereu sabotajul si subversiunea. Nu este nici retrograd nici de povestit. Uitandu-ne la trecut, vedem doar sclavie si dezumanizare, pana in momentul in care ajungem la asa-zisele societati primitive. Si chiar daca nu toti impartim acelasi ”proiect social”, stim ca este stupid sa incerci sa ”dai timpul inapoi”.

Computerele ca unelte sunt in mod indubitabil pervetite dar pot fi la fel de bine folosite altfel decat sunt folosite acum. Atunci cand spunem ca cel mai computerizat sector este armata, si ca 94% din computerele civile, sunt folosite pentru management si contabilitate, nu ne simtim ca spargatorii de masinarii din sec.XIX (chiar daca ei au luptat impotriva dezumanizarii locurilor lor de munca). Nu suntem aparatorii somajului creat de computere…microprocesoarele lor creeaza somaj, iar in loc sa scurteze orele de lucru, asta pentru ca traim intr-o societate brutala, si, pentru acest lucru, este absolut necesar sa distrugem microprocesoare.

I: Cum va evaluati actiunile in actualul context politic al Fratei si al restului lumii?

R: Computerizarea este prezenta pe tot globul. In lumea a treia, ajuta pentru reimprospatarea dominantei ideologice si economice a Vestului, in special a S.U.A., si, intr-un mod mai mic, a puterii locale. Asadar consideram ca lupta noastra este globala, chiar daca suna exagerat avand in vedere actiunile noastre mici pe care le indeplinim.

I: Care sunt proiectele voastre pentru viitor?
R: Incetul cu incetul , teoria dominantei calculatoarelor pe care am dezvoltat-o pentru multi ani, incepe sa fie respinsa. In mare, totusi,telul ramane neschimbat pentru ca computerele sunt in continuare folosite de aceeasi oameni pentru aceleasi lucruri. Deci, nu este nici un motiv pentru a nu continua lupta in aceeasi directie. Cu mai multa imaginatie, si in ritmul nostru, chiar daca rezultatul va fi mai putin spectaculos decat in actiunile trecute. Rapida automatizare si viitoarea explozie a telecomunicatiilor deschide o gama larga de actiuni si revolte. V-om incerca sa luptam in acele terenuri, stiind ca eforturile noastre sunt partiale. Este loc pentru toti rebelii!!!

I: Care sunt sansele voastre de a reusi?Nu va este frica ca o sa fiti prinsi?
R: Sansele noastre sunt bune, multimim. Avem motive si idei, si, in tara orbilor, oamenii cu un singur ochi sunt regi. Pentru mai bine de trei ani o camera specializata in securitate a statului (odihneasca-se in pace) si multi alti mercenari ne-au cautat: resursele lor sunt sofisticate dar destul de insuficiente iar ultima noastra actiune imptriva centrului informatic din Haute Garonne le-au aratat ceea ce stiu despre noi! Suntem deasemenea constienti de riscurile pe care le luam si a sistemului caruia noi ne imptrivim. Sper ca urmatorul interviu pe care il dam sa nu fie dat unui magistrat!

-Toulouse,august 1983
Continue Reading

Mesajul si mesagerul. Freedom Club,Ted Kaczynski si rezistenta contra sistemului tehnologic-Kevin Tucker

 A trecut o decada de cand ‘FC’ a trimis ultima bomba din Campania lor de 17 ani de bombardament. Aceste bombe,indreptate spre companii aeronautice,tehnocrati si ingineri de calculatoare,au facut parte dintr-un mesaj mai larg:sistemul tehnologic omoara pamantul si noi nu mai toleram asa ceva. Acest mesaj a fost lansat atunci cand doua ziare americane importante au fost fortate sa publice ‘’Societatea Industriala si Viitorul Ei’’. Adica ceea ce lumea numeste Manifestul Unabomber.
Un an mai tarziu,un matematician absolvent al harvardului numit Theodore Kaczynski a fost turnat la politie de catre fratele sau ca fiind suspect in cazul Unabom si mai tarziu a fost condamnat la o pedeapsa care cuprindea doua inchisori pe viata. In toate aspectele care aveau legatura cu viata sa,Ted a fost demonizat de catre media ca fiind un dement si un meticulos criminal in serie. Viata lui a fost intoarsa pe dos si recreate de catre fratele si mama sa pentru a se potrivi portretului facut de catre mass-media.
Au fost facuti toti pasii pentru a omori mesagerul.
Dar mesajul a scapat cumva printre crapaturi. Si-a gasit locul printre anarhistii anti-civilizatie,neo-ludditi,ecologisti,si printre aceia consumati de catre societatea dezumanizanta tehnologica. Pentru unii a fost un semn ca ceva era in neregula cu modul nostrum de viata. Chiar mai mult decat atat,era un mesaj ca ceva trebuie facut pentru a schimba acest lucru.
Era un mesaj ca ceva cu adevarat drastic se putea intampla.
Pentru cei din interiorul sistemului tehnologic ,a fost un mesaj inspaimantator. Tocmai de aceea mesajul a fost ingropat mult sub obsesia pentru mesager. Ingropat intr-un loc unde nu multi sunt interesati sa sape. Ingropat intr-un loc in care chiar si oamenii care ar fi putut fi interesati,sunt dezinteresati sa caute.
Tehnocratii si simpatizantii lor mediatici stiu asta. Stiu ca publicul iubeste un spectacol frumos. Iubesc o fata,chiar daca este o fata pe care o iubesc sa o urasca. In cazul FC aceea fata este Ted Kaczynski. Matematicianul nebun transformat intr-un bombardier. Ei spun ca si-a molestat bombele. Ei spun ca a bombardat din cauza instabilitatii mentale si a incapacitatii sale de a socializa cu alti oameni. Ei ar spune orice pentru a-si vinde povestea. Si asta este povestea care vinde. Dar asta nu este doar povestea lor:medica corporatista nu are si nici nu cere vreun monopol. Multi dintre oamenii care ar fi simpatizanti pur si simplu dau acum FC la o parte.
Bineinteles ca lucrul sta este de inteles,este mai usor sa joci jocul ca si inainte si sa ramai in coltul cel sigur. FC a fost de fapt un grup terrorist. Bombardamentul este un act violent. Pentru aceia gata sa-si vanda propria ideologie si sa-si arate puritatea morala acestea au fost problemele. Ei cred ca numai nebunii omoara,ca violenta nu este niciodata justificata in timp ce ignora violenta care nu poate fi despartita de viata de zi cu zi in interiorul societatii tehnologice,in interiorul civilizatiei. Ei se agata de drama care l-a inconjurat pe Ted,care niciodata nu a declarat ca el ar fi FC. Asa cum vad ei,FC ramane produsul unei minti deformate si trec mai departe.
Si reversul este in felul urmator: Ted a fost romantat. El devine o icoana a rezistentei impotriva sistemului tehnologic. Un ned Ludd al secolului XX.Ca toate celelalte icoane,martiri sau staruri media,mesagerul devine mesajul. El nu mai poate face nici un rau.
Stiu asta din experienta. Am fost atras de Ted pentru motive aparente: amandoi dorim sa distrugem sistemul tehnologic si suntem deschisi tuturor metodelor care ar putea face acest lucru. Stiu ca niciodata nu l-am cautat ca martir,dar chiar si ca prieten,Ted a ramas un fel de star media. Cand am inceput s ii scriu lui Ted in 2001,era cu un fel de combinative intre dorinta si curiozitate despre cum era aceasta persoana si ce vroia el sa spuna. Corespondenta noastra a crescut intens si s-a intrerupt brusc in 2004.
In perioada asta,ideea mea despre Ted sa schimba mult,dar mi-a luat toata intelegerea a tot ceea ce inseamna sa fii critic si mi-a fortat limitele solidaritatii. Am inteles mult mai bine ce a insemnat Campania Unabom,procesul lui,Ted Kaczynski,si ce inseamna sa rezisti impotriva civilizatiei. Tot procesul Unabomber este extreme de important. Mult mai important pentru a-I oferi o solutie complet si critic sis a ne ferim sa caracterizam cazul lui Ted in mod simplist si sa oferim solutii gen: inger sau demon.
Mesajul si mesagerul au nevoie sa fie intelesi in modul lor de a fi iar legatura dintre cei doi trebuie sa fie contextualizata. Daca suntem de accord sau nu cu tacticile sale,trebuie sa recunoastem ca FC a facut posibil momentul impotriva sistemului tehnologic. Asa urmaresc sa demonstrez. Nu sunt interest de dezbaterea ridicola despre violent si non-violenta. Pentru mine asta este inca o abstractie filosofica sa ne tina departe de actiune si sa ne tina legati de gandirea morala rigida:inca o bariera ridicata in calea actiunii. Aceasta este o evaluare critica a acelor care sunt deschisi “tuturor uneltelor din cutia cu scule” pentru a darama un cliseu.
Semnificatia FC
Pentru mine cea mai importanta intrebare pusa de FC este una care tine de tactica: cat de folositor este terorismul ca tactica. Din la atacurile din septembrie 2001 chiar si cuvantul terrorist poate fi terorizant. Din cauza climatului politic inrautatit,a devenit normal sa te indepartezi de acest termen si de tot ceea ce el inseamna. Pana la un punct este de inteles. Dar sa nu ascundem faptele. Campania Unabom a fost terorism :anumiti indivizi au fost tintiti pentru pozitiile pe care ei le detineau. Nu au fost tinte pentru faptul ca mortile lor au fi putut opri sistemul tehnologic,doar pentru faptul ca erau niste birocrati de inlocuit.
Vreau sa subliniez lucrul asta. In ideea de a termina in mod direct sau de a ameninta sistemul tehnologic.FC ar fi o ratare completa. 3 morti si 29 de raniti nu ar darama sistemul,neavand nici o importanta cine ar fi fost acele tinte. Indivizii au fost alesi cu grija (cu toate ca nu toate dintre ele),dar ceea ce reprezentau ei pentru sistem a fost o parte importanta din mesaj: inginerii sistemului tehnologic vor fi judecati personal pentru contributiile lor.
FC bineinteles,nu a facut nimic original. Campaniile de asasinate politice,alta forma a terorismului,au facut aceleasi lucruri. Un technocrat nu este cu nimic diferit de un politician:symbolic,ei sunt usor de inlocuit. Este pozitia,nu individul,aia este de fapt tinta. Terorismul de acest tip este o forma veche de a nu fi de acord. Si poate fi foarte folositor. Istoria ne arata lucrul asta. Este o tactica a gherilelor si a imperiilor. Revolutionarii si contrarevolutionarii au folosito. Ceea ce determina efectivitatea,este scara la care este folosit. In timpul revolutiilor din America Latina era o chestie normala sa vezi sute,mii de birocrati asasinati in timpul schimbarilor de regim. Guvernul Statelor Unite il foloseste in intreaga lume la fel ca si impotriva gruparilor de casa gen American Indian Movement sau Black Panthers.
Dar nu intotdeauna este vorba despre crime. Este mai mult o chestie tactica. Un exemplu de acasa sa spun asa,este campania pentru eliberea animalelor Stop Huntingdon Animal Cruelty(SHAC). In ultimii ani SHAC a devenit o campanie internationala care are un singur tel: sa in inchida Huntingdon Life Sciences(HLS),una dintre cele mai mai firme din lume care practica vivisectia. Ideea este simpla: incepi cu o operatiune foarte mare si ii inchizi,provocand panica in tot domeniul iar dupa aceea incepi sa ”lucrezi” alte firme. Concret,asta inseamna intrarea si arderea laboratoarelor detinute de HLS,protestarea si indepartarea sustinatorilor financiari,si nu in ultimul rand,darea vinii si hartuirea indivizilor care se ocupa direct cu vivisectia si pe birocrati tinand demonstratii in fata caselor lor.
O portiune larga din contingentul oamenilor care luptau pentru eliberarea animalelor s-a distantat de cei implicati in SHAC. Ei erau constransi de orbirea morala si de frica de a pierde suportul maselor. Facand asta ei nu au vazut ca aceasta tactica este efectiva. HLS a fost lasata fara fonduri si acum este pe cale sa se inchida. Cei implicati au invatat o lectie. Si au invatat-o fara folosirea violentei directe.
Nu spun ca campania SHAC este perfecta sau ca genul asta de tactici vor pune capat vivisectiei. Niciuna dintre tactici nu este corecta dar asta trebuie gandita ca o baza si folosita la nivel inalt. Un nivel despre care ISAIF-ne reaminteste ca nu va aduce cu sine terminarea exploatarii animale,la fel ca si cum campania FC nu a adus cu sine exterminarea sistemului industrial. HLS poate fi inchis dar vivisectia nu va fi oprita. Aceste tactici pot fi aplicate pe o scara mica sau in mod masiv.Din pacate,miscarii anti-civilizatie si anti-tehnologie ii lipseste cea din urma.
Dar ceea ce i-a lipsit FC-ului in cantitate a fost compensat de calitate. Violenta revolutionra este in mare parte o chestie din trecut cel putin aici in Statele Unite.In timp ce avem un exces de supraveghere si de tehnologie folosita in folosul ”sigurantei”,nu exista multa violenta indreptata impotriva tehnocratilor sau politicienilor ca sa fie cu adevarat justificata(este vorba despre excesul de camere de supraveghere n.t.) Securitatea este de proximitate si da o impresie de intagibilitate. In climatul Statelor Unite,acest nivel de confort devine patologic: birocratul ultra-specializat devine anonim. Daca tintele ar fi fost mult mai la lumina,campania FC-ului ar i fost mult mai efectiva. Inginerii sistemului tehnologic ar fi fost expusi drept Eichmann-ii secolului XX. FC a oferit un proces de la Nurnberg cu ajutorul scrisorilor.
Din cauza mediei acest lucru nu sa intamplat. Raspunderea poate sa-si fi facut loc in largi portiuni ale psihologiei populatiei,dar venind exact la inceputul unei cresteri masive a tehnocratiei,mesajul neutralizat.
Si nu exista dubii ca acest lucru sa nu se fi intamplat. Sistemul tehnologic este destul de puternic ca sa nu resimta pierderea a trei tehnocrati si oricum ar fi putut suporta pierderea a mult mai multi. Cu toate ca nu am nici o simpatie pentru tehnocrati sau pentru politicieni,am dubii asupra efectivitatii acestui mod de actionare. Imbucurator,cred ca slabiciunile sistemului tehnologic sunt mult mai usor de atacat. Si acele tinte nu sunt umane,un punct despre care o sa discutam mai incolo.
Dar netinand cont de ceea ce gandim despre aceste atacuri,trebuie sa realizam ca ele s-au intamplat. FC a luat vieti iar ideea este lansata.
Iti place sau nu,the bar is raised.
Principala contriutie a FC-ului este eseul Industrial Society and its Future. Cred ca eseul nu mai necesita nici o introducere,asa ca nu o sa-i dau multa atentie aici. Dar vreau sa subliniez cateva puncte.
Din ce am citit,manifestul are doua puncte majore in interiorul sau,si anume;sistemul tehnologic trebuie distrus si ca orice miscare anti-tehnologica trebuie sa taie toate legaturile cu Stanga. Tactic,sunt de acord cu prima idee si sunt partial de acord cu a doua,dar pentru mine asta inseamna pentru mine cu totul altcev decat ceea ce avea Ted in gand si ceea ce FC a incercat sa faca. Probabil ca asta este aria in care Ted a devenit inseparabil de FC,si anume ca singura idee era construiea unei miscari dedicata in mod singular distrugerii sistemului tehnologic.
Aici este locul in care ma diferentiez de Ted cel mai mult. Si asta din cauza a doua mari diferente:1)Nu vad o revolutie impotriva civilizatiei sau a tehnologiei ca fiind posibila,doar preferabila,si 2)asta provine din neincrederea in miscarile de masa si de neincrederea in organizare pe care revoltutiile o cer. O revolutie,in special una la care se gandeste Ted si Fc,are nevoie de o ideologie si de o programa. O revolutie impotriva sistemului tehnologic nu va arata ca si cateva sute de scrisori trimise in genul FC-ului,dar va arata ca orice alta revolutie. Adica aceeasi structura si moduri care au dat gres dintotdeauna.
Poate pentru ca sunt interesat de distrugerea civilizatiei in totalitatea ei si nu numai a infrastructurii tehnologice exista atatea diferente intre mine,Ted si FC. In ideea de tactici si tinte suntem cam pe aceeasi linie,dar acolo unde sunt eu interesat sa merg,revolutia nu poate sa ajunga.
Si ajungem la ceea ce Ted a scris dupa ce a fost arestat. Vad in ceea ce el a scris lucruri extrem de importante,dar in acelasi timp,un pic diferite de ceea ce FC ne-a aratat. Probabil ca aici cuvintele si actiunile se despart. Dar vad in actiunile pe care FC le-a facut ceva merituos doar prin ele insele. Chiar si privite prin contextul lui Ted si ale mediei,sper ca vina prin asociere nu va rezulta in faptul ca aceasta campanie merituoasa sa fie data la o parte.
Trebuie sa-i multumim FC-ului pentru ca nu numai ca ne-a reamintit ca reforma este inutila,dar ca si sistemul este vulnerabil. FC ne-a reamintit ca in spatele masinariilor stau nume si fete. FC le reaminteste ca ei nu sunt intangibili.
Cel mai important lucru,FC ne reaminteste ca putem face ceva imotriva distrugerii vietii.
IMPORTANTA LUI TED KACZYNSKI
In toti acesti ani in care i-am scris lui Ted,mi-am clarificat ideile in legatura cu cine este el si ce vrea. Nu cred ca exista cineva care poate sa puna sub semnul intrebarii convingerea sa absoluta si devotiunea pentru cauza distrugerii sistemului tehnologic. Cu siguranta ca mi-a castigat respectul dar el nu mi-a castigat increderea.
Ted este revolutionar. Daca intr-adevar el este FC,atunci aceea campanie,ca si scrierile sale din timpul arestului,sunt o contributie pentru aceea miscare. O miscare in care Ted se vede pe sine ca cel putin un inginer:este ceva de genul unui avangardist voluntar. Ca ori si ce avangarda,ei trebuie sa recruteze adepti pentru cauza suprema. Cu toate ca nu mint,ei nu se dau in laturi sa ascunda adevarul pentru a-si urmari scopurile,folosind flatarile si deceit pentru a-si creste numarul adeptilor si sa creeze oameni de genul lor. Am stiut mereu lucrul asta si l-am putut vedea in actiune. Fara nici un dubiu,Ted are o agenda si va face orice cu putinta sa si-o puna in aplicare. Aceste lucruri sunt asteptate de la un revolutionar. El a spus acelasi lucruri despre mine. Dar principala cauza a rupturii dintre noi a fost inabilitatea sa in a ma include in agenda lui.
Vreau sa fiu corect cu Ted. Nu vreau sa il distrug si cu siguranta nu desconsidr ceea ce a facut el. Am pus intrebarea asta pentru ca cred ca Ted a deschis discutia despre ceva foarte interesant ,chiar si in cazul in care el nu ar fi FC si ca merita o atentie respectuoasa,dar in acelasi timp el trebuie privit critic. Prea multi oameni din interiorul miscarii anti-civilizatie ar da la o parte munca oricarui om pe care il gasesc chestionabil.
Sunt cateva puncte majore pe care le gasesc ca fiind semnificante in scrisorile noastre si in scrierile lui Ted in general. Toate acele puncte si discutii s-au bazat pe ceea ce ar trebui facut pentru distrugerea sistemului tehnologic. In punctul asta,eu si Ted am fost de acord,cu unele mici diferente.
Atat cat am fost de acord,Ted se declara cu adevarat ca fiind „”anti-civilizatie’’: „’’Sunt cu totul de acord cu faptul ca civilizatia este un rau care trebuie eliminat,daca este posibil. Dar problema civilizatiei este o parte a problemei tehnologice. Civilizatia de fapt a rezultat din avansul tehnologic,si adica,din dezvoltarea tehnicilor agricole care au facut posibila aceea agricultura pe scara larga… Deci,problema cu scapatul cat mai repede de civilizatie este esential identica cu a scapa de o anumita parte din tehnologia agricola.”(1)
Oricum,despre aceea anumita parte a corpului agriculturii tehnologice.Ted este de parere ca nu este o tinta fezibil. Si in termeni concreti are dreptate. Nu poti sa distrugi cunoasterea decat in cazul in care distrugi oamenii care o cunosc. Nici Ted,nici eu nu suntem interesati in asa ceva. Eu spun ca posibilitatea unei existente societati agriculturale dupa marele colaps nu este posibila din cauza pierderii masive a cunostintelor si indemanarii necesare si a eroziunii pamantului care ar trebui exploatat.
Dar este vorba de ceva mai mult aici.
Ted si cu mine avem aceeasi tinta: infrastructura tehnologica moderna. Este o tinta practica. Asa cum Ted spune:’’Ma concentrez pe tehnologia erei industriale din consideratii de fezabiliate. Odata ce sistemul se va strica,oamenii vor fi obligati sa renunte la majoritatea tehnologiei industrile,pentru ca aceea tehnologie nu mai poate fi folosita fara ajutorul sistemului.(2)
Dar pentru mine tinta este un aspect concret al civilizatiei,dar nu este singurul. Sunt interesat de contracararea tuturor aspectelor civilizatiei care sunt mai mult decat infrastructura sa. Tocmai de aceea vorbesc despre re-salbaticire (rewilding in engleza n.t.) si rezistenta,ca fiind doua parti ale aceluiasi lucru. Cred ca rezistenta impotriva civilizatiei trebuie sa ajunga in toate partile unde exista civilizatie. Si lucrul asta este mai adanc de sistemul tehnologic si ajunge pana la procesul de domesticire insusi. Asta este diferenta majora dintre mine si Ted. Chiar daca suntem de acord in mare despre acest lucru,se pare ca acest lucru este pus diferit in practica.
Sunt interesat sa discut despre distrugerea conceptelor civilizate ale comunitatii,dar vreau sa si mai uit la cum vor arata societatile anarhiste,post-civilizate din viitor. Sunt interesat sa discut despre cum au trait oamenii odata si cum putem noi sa traim. Nu sa dau un model pentru consolidarea revolutiei anti-civilizatie,doar vreau sa spun cateva lucruri si sa-i fac pe oameni sa gandeasca: sa dezlantuie razboiul primal al trupului si al sufletului.
Asta inseamna a avea o cunoastere adanca si adevarata asupra originilor civilizatiei. O intelegere profunda a ideii de a stii cum procesul domesticirii se face. Este nevoie de discutie,actiune si conexiuni nemediate. Dar in revolutia lui Ted aceste lucruri au un rol minim. Exista o singura tinta:distrugerea infrastructurii tehnologice.
Convingerea si devotiunea lui Ted fata de acest ideal a fost un argument major in discutiie dintre el si ceilalti anarho-primitivisti. In Corabia Nebunilor,unul dintre cele mai infame pamflete si probabil cel mai bun,ale saleTed a oferit o idee a acestui lucru,dar nu sunt sigur ca a spus cu adevarat ceea ce a incercat sa spuna. Acel mesaj,la fel ca si mesajul din IASIF este nevoia de „”a construi o miscare care se va baza intensiv si exclusiv pe eliminarea tehnologiei si civilizatiei”. ”Dar” el continua „”nu putem construi acea miscare decat daca scapam de anumiti oameni(sa le spunem „activistii victimizarii”(3) care sunt obsedati de cauze victimizatoare(Adica rasismul,sexismul,homofobia,abuzul animalelor,etc). Acest fel de oameni sunt extrem de numerosi in societatea noastra si ataca orice miscare rebela care le este opusa.”(4)
In mare parte are dreptate. Orice lupta impotriva rasismului,sexismului,homofoiei,abuzului impotriva animalelor,si asa cum a mentionat intr-o alta scrisoare,impotriva colonialismului si a imperialismului(5),prin sine insusi nu va distruge civilizatia. Mai mult decat aat,marea majoritate a oamenilor implicati in oricare dintre aceste lupte nu este interesata sa lupte si sa distruga civilizatia. Acei oameni care lupta pentru ’Drepturi” lupta intr-adevar pentru civilizatie,asa cum spune Ted :”Conceptul de „drept” presupune civilizatie.” Mai departe „avem nevoie de o miscare care sa fie complet independenta de Stanga,de reformatori,de pacifisti,de oamenii ”drepturilor”,si de restul galetii de cacat.”
Chiar daca nu sunt interesat de miscarea revolutionara,sunt complet de acord cu ideea lui Ted,si anume ca oamenii anti-civilizatie trebuie sa rupa legaturile cu Stanga,cu reformatorii si cu restul galetii de cacat. Dar ce inseamna asta pentru Ted nu are legatura cu modul in care o vad eu. Avand in vedere faptul ca Ted a pus in aceeasi categorie pe prietenii mei si tovarasi anti civilizatie ca John Zerzan,John Connor si Derrick Jensen,am fost nevoit sa il intreb daca definitiile noastre asupra Stangismului si reformismului,sunt intr-adevar la fel. La care Ted a raspuns: „In realitate s-ar putea sa nu fim chiar atat de diferiti in intelegerea a ceea ce inseamna Stangacii si reformistii. Dezacordurile noastre pot veni deabia in jurul unei idei pe care inca nu am exprimat-o:acele puncte de vedere care nu sunt de stanga dar care pot atrage multi oameni de stanga catre miscari care au acele idei.”(7)
Adica doar prin cercetarea unor probleme gen rasismul,sexismul,homofobia,sclavia animala,colonialismul,imperialismul si tot restul ism-elor ,ne facem vinovati prin asociere. Lucrurile astea sunt devieri de la treaba noastra:distrugerea civilizatiei sau a societatii tehnologice. Pentru acei dintre noi care au avut parte de un tratament extrem de critic din partea lui Ted pentru ca ar fi de stanga prin asocierea cu anumite cauze vad asta ca pe o diferenta semnificanta.
Toate aceste ism-e sunt produse ale civilizatiei si cu siguranta merita mentionate. Ted este ingrjorat sa nu atraga oamenii de stanga si bagjul lor,lucru care cu siguranta se intampla,dar asta nu este un motiv sa dam la o parte aceste lucruri. De fapt merge in sens invers:contextualizeaza aceste lupte. Oamenii de stanga si reformistii vor veni si multi vor demonstra ca ei sunt inamicii,asa cum Ted a spus. Dar nu reusesc sa inteleg de ce asta este un motiv pentru a nu aduce la lumina o problema pe care eu o consider relevanta. Nu cred ca exista o ierarhie a cauzelor,dar stiu ca toate aceste isme sunt o parte intriseca a civilizatiei:ele nu pot si nici nu vor disparea decat atunci cand civilizatia va disparea. Dar daca rezistenta noastra va fi la fel de totala ca si civilizatia,acestea sunt niste probleme la care trebuie sa fim atenti.
Dar miscarea in miscarea revolutionara Ted nu vede loc pentru asemenea lucruri. Probabil ca motivul principal pentru care nu vede aceste –ism-uri ca parte a civilizatiei ci ca facand parte din umanitate. Ted si eu ne-am certat pe aceste idei pana la capat,dar la baza ideilor lui Ted,homofobia,sexismul si restul lucrurilor sunt chestii pe care toate societatile umane au tendita sa le aibe. Unele societati,spune el,sunt mult mai egalitariene si subliniaza faptul ca le prefera pe acelea dar insista asupra faptului ca nu exista societati egalitariene cu toate ca noi cu totii vedem tone de probe demonstrand contrariul.
Faptul ca considera ca naturala homofobia si sexismul a pus presiune pe el. Nu vreau sa ma gandesc la acest lucru de acum incolo. Dar cu asta in minte,devine mai de inteles de ce Ted vede aceste lucruri ca fiind reformiste. Si mai mult decat atat,devine si mai de inteles de ce revolutia lui Ted nu gaseste mai multi adepti in randurile anarhistilor anti-civilizatie.
Este important sa intelegem acea parte a rationamentului prin care Ted vede egalitarismul societatilor umane ca fiind ceva de evitat si nu idealizat. In acelasi mod el pune problema supra-idealizarii in acelasi context cand vine vorba despre grijile pe care le are atunci cand vorbeste despre colapsul inevitabil. El se teme,si are dreptate,ca daca cineva va crede ce a fost spus dar mai tarziu va afla alte lucruri,ei vor refuza tot ceea ce au realizat prin punctele de vedere anti-tehnologice sau anti-civilizatie. Sau daca vor crede ca colapsul este inevitabil oamenii vor „fi tentati sa se relaxeze,sa stea degeaba si pur si simplu sa astepte colapsul” (8)
Ingrijorarile lui sunt adevarate. Dar concluzia pe care o trag din asta nu este la fel cu ceea pe care o trage Ted.eu o vad ca un motiv sa fim nu numai onesti in critica noastra,actiuni si motivatii dar nici sa nu ne temem de complexitate. Prea des revolutionarii se tem de faptul ca audienta lor intelege critica mai bine ca retorica decat cei care pot sa inteleaga chestii mult mai dificile,nu tot timpul accesibile oricui. In acest caz,oamenii vor renunta la gandirea revolutionara la fel de repede pe cat au dobandit-o:pentru ca nu a fost niciodata simtita,interatiunea si si opiniile lor nu au contat. Exista o diferenta intre a-ti prezenta critica si opiniile si a prezenta linia de partid. Revolutionarii raman legati de linia de partid dar asta nu este un motiv pentru ca altii sa faca la fel.
Exista o diferenta intre a intelege cum merg alte societati si transformarea lor in utopii. La fel cum exista o diferenta intre convingerea ca civilizatia se va dezintegra si intelegerea faptului ca noi suntem agenti activi in acel proces,intr-un fel sau altul,si ca acel rol este extrem de important,la fel cum spune si Ted. Ce Ted spune este departe de a fi un lucru nou: dezvoltarea lui este dezvoltarea gandirii revolutionare.
Asa cum o vad eu,revolutia nu va fi capabile sa rastoarne civilizatia. Avem nevoie de ceva diferit. Avem nevoie de ceva care sa fie mai multa complexitate si sa treaca peste retorica si directiuni de partid. Pentru mine acel lucru este razboiul primal (primal war n.t.):un razboi fizic,spiritual si psihologic dus impotriva civilizatiei si impotriva insusi procesului domesticirii. Este vorba despre lumea in care traim si de lumea in care vrem sa traim.
Astea sunt lucruri despre care Ted stia dar nu ar fi facut niciodata parte din manifestul sau. In interviul acordat Theresei Kintz si in scrisorile noastre,Ted a vorbit despre relatiile pe care le-a dezvoltat in regiunea unde a trait,despre animalele pe care le-a vanat si le vazut. A vorbit despre cum a fost dat peste cap de faptul ca locul pe care a ajunsese sa-l iubeasca era amenintat de dezvoltatori. Ca nu poti scapa de sistemul tehnologic. Asta la facut sa treaca la actiune.
Conexiunea spirituala este un lucru care ma inspira si cere un anumit respect. Conexiunea spirituala a fost cea care a inlaturat toate vrajelile filosofice dspre care ar trebui sa fie cea mai buna actiune necesara si ce limite morale ar trebui sa aibe aceea actiune. Ted stia ca ceva trebuie facut si el a facut ceva. Au fost cele mai eficiente si cele mai bune actiuni? Cu greu,dar au fost semnificative(presupunand faptul ca Ted si FC sunt unul si acelasi lucru). Dar perspectiva proprie este cea mai buna. Si cu aceea perspectiva proprie Ted a oferit lumii unul dintre cele mai importante si mai controversate esee: Loveste unde Doare.(9)
Eseul are greselile lui dar prea des au stat in cale cei prea inchisi la minte ca sa vada ceea ce Ted are de oferit:o discutie libera despre care ar fi cele mai eficiente tinte pentru orice grup care ar cauta sa distruga infrastructura tehnologica. Din nou,pozitia sa dura strict anti-tehnologica devine evidenta.El spune despre despre spargerea geamurilor magazinelor sau despre eliberarea animalelor din custi ca fiind ineficiente,fara nici o legatura cu revolutia pentru ca nu pun in pericol existenta sistemului. Asta este adevarat. Spargerea magazinelor si eliberarea animalelor din custi nu va produce colapsul civilizatiei,dar nu as considera aceste lucruri ca fiind „fara sens.” Am scris despre asta in alt eseu (10),dar acestea sunt acte valide de furie si rezistenta. Cred ca nimeni nu spune ca vor distruge civilizatia de unul singur,dar ei cu siguranta dau o palma domesticatorilor si ordinii pe care ei au impuso asupra noastra. Ei sunt semnificanti.
Si dintre toti,Ted ar trebui sa stie cel mai bine acest lucru. Daca consideram ca actiuni revolutionare doar actiunile care pun in pericol in mod serios sistemul tehnologic,atunci nici bombele FC-ului si nici manifestul nu vor fi considerate cu adevarat actiuni revolutionare.Nu stiu daca FC-ul a crezut ca sistemul tehnologic v fi pus in genunchi prin aceea campanie de bombardamente de la inceput dar cu siguranta „ei” au realizat ca nu se va intampla atunci cand in 1995 au trimis manifestul ca un semnal al faptului ca bombardamentele vor fi oprite. Actiunea a fost mai puternica prin ce a reprezentat decat ce a indeplinit. A transmis faptul ca ceva se poate face.
Si „Loveste unde doare” duce mesajul mai departe. Cinci tinte principale sunt propuse: reteaua electrica,industria comunicatiilor,industria computerelor,industria propagandistica si industria biotehnologiei. Fara astea,ne spune,sistemul se va dezintegra. In privinta primelor trei are dreptate. Sistemul nu poate supravietui fara electricitate iar distrugerile in industriile computerelor si a comunicatiilor va asigura faptul ca sistemul nu va reveni prea repede in timpul scurt dintre lumea civilizata si cea post-civilizata.
Industria propagandistica si cea a biotehnologiei necesita un pic mai multa atentie. Inteleg ura pe care o are ted impotriva industriei propagandistice dar lupta impotriva ei a fost una deosebit de grea.Ca tinta,este mult prea vasta. Cu siguranta ca doresc sa fie distrusa dar nu o vad ca pe o tinta viabila asa cum sunt restul tintelor mentionate in articol. Fara electricitate,industria propagandei va fi terminata dar nu vad nici un motiv sa cred ca acest lucru se va intampla inainte.
Industria biotehnologica este o tinta de bun simt. Biotehnologia si nanotehnologia sunt frontiere vitale pentru avansul si existenta civilizatiei. Asta le face tinte clare. Dar face sens numai ca frontiere a civilizatiei. In acelasi articol Ted considera industria prelucrarii lemnului ca fiind una neimportanta,si logic,nu o tinta primara. Fara nici un dubiu,toti oamenii implicati in miscare sunt implicat intr-un fel sau altul cu industria prelucatoare a lemnului si recunosc ca nu avanseaza in nici un fel.
Dar avansul nu este in nici un caz lucrul cel mai important. Mentinerea lui este.
Continue Reading