Pentru cine are urechi sa auda si ochi sa vada. Mesaj pentru 2017.

A mai trecut un an, revolutia nu a venit, Trump a devenit presedinte, Harambe a fost impuscat, certurile continua in Romania despre cum si cine a votat mai prost si cine e mai bine platit de Soros and co., au mai avut loc atentate teroriste in Europa (prea multe), chestii normale pentru o civilizatie care mai are doar un pic sa cada. Pentru ca va cadea, fie ca apostolii ei vor sau nu. Nu o sa incep aici sa dau motive sau sa va explic in detaliu fiecare lucrare, stire sau imagine despre cum civilizatia industriala distruge planeta si despre cum nici o lege ”verde” nu o sa poata sa opreasca lucrul asta. Pur si simplu. Trebuie sa acceptati faptul ca pentru fiecare pas pe care l-ati facut inapoi in calea progresului ati gresit. Si pentru fiecare greseala se va plati la un moment dat. Asta e. Singurul sfat pe care vi-l pot da este sa fiti pregatiti tot timpul pentru ca timpul ala se apropie cu pasi repezi.
Acum la sfarsit de 2016 am sa il las (ca de obicei) pe Lewis Mumford sa va explice cateva lucruri pe care voi trebuie sa le bagati bine in cap.

Textul urmator este tradus din The Myth of the Machine, Volume II – The Pentagon of Power, Capitolul 8: Progress as Science Fiction- Brave New World

Take it away L

Minunata lume noua, fragment.

Atat de departata i se parea lui Huxley aceasta fantezie incat si impins Minunata sa Lume Noua in al saptelea secol ‘Dupa Ford’-o datare care acum pare veche din mai multe motive. Dar spre mirarea lui, asa cum el insusi a marturisti in ” Reintoarcera la Minunata Lume Noua”, unele dintre cele mai rele presupuneri ale inumanului, intr-adevar, ”dezgolitului” sau bine comun descris in carte, erau deja in existenta sau se faceau teste serioase, cand nici macar nu trecuse o singura generatie si multe altele care au fost deja implinite de atunci.
In urmatorii ani, tipurile sistemelor ce vor veni devin din ce in ce mai usor de vazut; si pseudo-viata care asteapta omenirea odata ce predarea va fi totala a devenit din ce in ce mai clar definita. Incepand cu inseminarea artificiala si sarcina extra-uterina (Muller), conditionarea automata a copilului va incepe din patutul sau izolat (Skinner); de acolo masinariile educative (Skinner si altii) operand in medii izolate fara contact uman direct se vor ocupa de educatia copilului; un set de aparate electronice va inregistra visele pentru analiza computerizata si corectarea personalitatii, in timp ce altul va produce informatiile ‘corecte’; bombardamentul constant al mesajelor neinsemnate vor masa mintea tribalizata (McLuhan); ferme industriale total mecanizate vor produce si livra mancarea (Rand); computere centrale, cu ajutorul robotilor, se vor ocupa de operatiunile casnice, de la planificarea meniului pana la marketing si curatarea casei (Seaborg); in timp ce fabricile, construite si conduse pe sisteme cibernetice vor produce o abundenta de bunuri (Wiener); si case provate motorizate aflate sub un centru de control automatizat(M.I.T. si Ford) vor transporta pasagerii de-a-lungul super autostrazilor spre orase subterante sau spre coloniile de asteroizi din spatiu (Dandridge Cole); in timp ce computerele centrale vor lua deciziile la nivel national si o rezerva de halucinogene vor da senzatia tuturor oamenilor ca sunt in viata (Leary). Cu ajutorul transplantului de organe (Barnard si altii) vom extinde aceasta pseudo viata pentru un deceniu sau doua. In cele din urma beneficiarii acestui sistem vor muri fara sa constientizeze pentru cel putin un moment ca nu au fost niciodata in viata.
Intre timp o singura capsula spatiala detasabila, ”primul mediu perfect”(Fuller) va servi fiecarui individ in mod succesiv ca patut, clasa de scoala, locuinta sau ca un component al unui vehicul cu care se poate deplasa (masina sau racheta) pana in momentul in care, si capsula si ocupantul acesteia sunt inlaturati si condusi spre un super-creomatoriu pentru a fi volatilizati-sau dusi spre un centru de prezervare criogenetica pentru a fi prezervati pentru folosinte chirurgicale, sau pentru a fi resuscitati pe viitor. Cealalta tentanta alternativa este acum luata in considerare, este de a opri toate procesele organice intr-atat incat sa faca din aceasta parodie de om ceva ”nemuritor”.

Continue Reading

”Dar este 2016!”, anul omului total-itar

Acum cativa ani (zeci de ani chiar 😉 )toata lumea era disperata sa se organizeze in vreun fel si sa darame sistemul capitalist la fel cum au facut (sau na, asa li sa spus ca au facut) si cu cel capitalist de stat de pana in 1989. Peste tot oamenii intrau in greva, erau prin centru, prin fata fabricilor, faceau greva japoneza, greva foamei. Suntem in 2016. Iar argumentul asta imi este aruncat in fata oriunde as fi, de catre oricine, oricand doresc sa deschid un subiect demn de discutat dupa parerea mea, cum ar fi suprapopularea sau distrugerea ecosistemelor, prostia arhitecturii ecologice sau prostia alternativelor capitalist-ecologice care ne este indesata pe gat chiar si de catre ”radicalii cei mai radicali” din Romania si de peste tot. Rar se mai gasesc oameni deschisi la o forma de exprimare cat de cat radicala, oameni care sa vorbeasca din inima si care sa nu foloseasca non-stop limbajul de lemn al opresorului (e 2016! tot in categoria asta intra doar ca este folosit ca ultima arma, dupa ”esti la fel ca hitler”). Stiu, sunt obisnuit ca tinerii interesati de orice fel de forma de politica sau a-politica sa fie pur si simplu niste imbecili care repeta pe nerasuflate ”metode alternative”, metodele astea nefiind puse de nimeni in practica din doua mari motive (spun ei): oamenii sunt prea ignoranti si sunt prea putini oameni. Nici un imbecil ”2016-ist” nu isi imagineaza viata traita doar pentru ei si asta este un lucru deosebit de rau din orice perspectiva ai privi. Cea din care o privesc eu este un simpla: majoritatea oamenilor au fost imbecilizati de o dubla (sau majora) propaganda, cea a statului combinata cu piata libera capitalista, combinatia aceasta formand superbul om nou care munceste 14 ore sa plateasca parlamentari grasi care traiesc in concubinaj cu fortele capitaliste, omul nou care munceste 14 ore ca sa isi ia o vacanta de 10 zile pe undeva pe vreo plaja dizgratioasa unde consuma chestii simple dar este fericit pentru ca este acolo si petrece acele momente superbe pentru care merita sa muncesti, nu-i asa? Omul nou care munceste 14 ore si uita ca are copii iar atunci cand isi aduce aminte singurul lucru care ii trece prin minte este sa munceasca mai mult ca sa aibe ei un viitor mai luminos decat el, cu toate ca in inima lui inca mai persista ideea ca toti oamenii fara putere suntem nascuti sa fim sclavi atat timp cat exista acest sistem exploatator. Omul nou care tolereaza totul si lasa capul plecat pentru o bucata de paine pe care sovieticii niciodata nu ar fi crezut ca va ajunge sa existe in carne si oase.

Continue Reading

Anarhia vs Anarhism (introducerea in anarhismul ”verde”)

Anarhia vs Anarhism
Un aspect important cu care trebuie sa incepem este explicarea distinctiei dintre anarhie si anarhism. Unii vor spune ca e vorba doar de semantica sau ca este o chestiune triviala dar pentru majoritatea ”post-left” si a anarhistilor anti-civilizatie, aceasta diferentiere este importanta. In timp ce anarhismul poate servi ca punct de referinta istoric de unde ne putem trage inspiratia si lectiile, el a devenit prea sistematic, prea fixist si ideologic… lucruri care anarhia nu a ajuns sa fie.
Intr-adevar, lucrurile astea nu au nimic in comun cu orientarea social/politica/filosofica a anarhismului ci mai degraba cu cei care se identifica in ziua de azi drept anarhisti. Fara dubii, vechii anarhisti ar fi la fel de dezamagiti de acest trend de a solidifica ceea ce ar trebui sa fie mereu in schimbare. Primii anarhisti propriu zisi (Proudhon, Bakunin, Berkman, Goldman, Malatesta, si restul ca ei) raspundeau unor contexte specific zilelor lor, cu dorintele si motivatiile lor. Prea des anarhistii contemporani vad in acesti indivizi ca fiind reprezentatii dorintelor anarhistilor si creeaza un fel de atitudine gen C.A.F.B.(Ce ar face Bakunin), ceea ce este tragic si potential periculos. Astazi, unii dintre aceea care se identifica ca fiind ‘’anarhisti clasici’’ refuza sa accepte orice effort care nu intra in contextul propriilor idei(primitivism, post-stangism,etc.) sau miscari care deseori s-au aflat ‘’la cutite’’ cu tacticile miscarilor muncitoresti (invidiualismul, nihilismul, etc.). Acesti anarhisti rigizi, dogmatic si extrem de necreativi au mers atat de departe incat au ajuns sa declare ca anarhismul este o metoda sociala si economica pentru organizarea clasei muncitoare. Acest lucru este de o absurditate extrema dar asemenea tendinte pot fi vazute in ideile si proiectele al multor anarhisti de stanga (anarho-sindicalisti, anarho-comunisti, platformisti, federalist).
‘’Anarhismul’’, asa cum este propus in ziua de azi este o ideologie de extrema stanga, un lucru peste care trebuie sa trecem. In schimb ‘’anarhia’’ este fara forma, este fluida, o experienta organic care imbratiseaza o multitudine de viziuni de eliberare, personale si collective, mereu deschisa. Ca anarhisti, nu suntem interesati in formarea unor noi structuri sau forme de organizare dupa care sa ne ghidam viata oricat de ‘’neintruzive’’ sau ‘’etice’’ declara ca sunt. Anarhistii nu pot crea o alta lume pentru ceilalti dar putem pune intrebari si da idei, pot incerca sa distruga toate formele de dominatie care ne impiedica sa traim si ne distrug visele, si putem trai in mod direct in concordanta cu propriile dorinte.

Back to Basics volume four: What is Green AnarchyIMG_16887224391999

Continue Reading