Pentru cine are urechi sa auda si ochi sa vada. Mesaj pentru 2017.

A mai trecut un an, revolutia nu a venit, Trump a devenit presedinte, Harambe a fost impuscat, certurile continua in Romania despre cum si cine a votat mai prost si cine e mai bine platit de Soros and co., au mai avut loc atentate teroriste in Europa (prea multe), chestii normale pentru o civilizatie care mai are doar un pic sa cada. Pentru ca va cadea, fie ca apostolii ei vor sau nu. Nu o sa incep aici sa dau motive sau sa va explic in detaliu fiecare lucrare, stire sau imagine despre cum civilizatia industriala distruge planeta si despre cum nici o lege ”verde” nu o sa poata sa opreasca lucrul asta. Pur si simplu. Trebuie sa acceptati faptul ca pentru fiecare pas pe care l-ati facut inapoi in calea progresului ati gresit. Si pentru fiecare greseala se va plati la un moment dat. Asta e. Singurul sfat pe care vi-l pot da este sa fiti pregatiti tot timpul pentru ca timpul ala se apropie cu pasi repezi.
Acum la sfarsit de 2016 am sa il las (ca de obicei) pe Lewis Mumford sa va explice cateva lucruri pe care voi trebuie sa le bagati bine in cap.

Textul urmator este tradus din The Myth of the Machine, Volume II – The Pentagon of Power, Capitolul 8: Progress as Science Fiction- Brave New World

Take it away L

Minunata lume noua, fragment.

Atat de departata i se parea lui Huxley aceasta fantezie incat si impins Minunata sa Lume Noua in al saptelea secol ‘Dupa Ford’-o datare care acum pare veche din mai multe motive. Dar spre mirarea lui, asa cum el insusi a marturisti in ” Reintoarcera la Minunata Lume Noua”, unele dintre cele mai rele presupuneri ale inumanului, intr-adevar, ”dezgolitului” sau bine comun descris in carte, erau deja in existenta sau se faceau teste serioase, cand nici macar nu trecuse o singura generatie si multe altele care au fost deja implinite de atunci.
In urmatorii ani, tipurile sistemelor ce vor veni devin din ce in ce mai usor de vazut; si pseudo-viata care asteapta omenirea odata ce predarea va fi totala a devenit din ce in ce mai clar definita. Incepand cu inseminarea artificiala si sarcina extra-uterina (Muller), conditionarea automata a copilului va incepe din patutul sau izolat (Skinner); de acolo masinariile educative (Skinner si altii) operand in medii izolate fara contact uman direct se vor ocupa de educatia copilului; un set de aparate electronice va inregistra visele pentru analiza computerizata si corectarea personalitatii, in timp ce altul va produce informatiile ‘corecte’; bombardamentul constant al mesajelor neinsemnate vor masa mintea tribalizata (McLuhan); ferme industriale total mecanizate vor produce si livra mancarea (Rand); computere centrale, cu ajutorul robotilor, se vor ocupa de operatiunile casnice, de la planificarea meniului pana la marketing si curatarea casei (Seaborg); in timp ce fabricile, construite si conduse pe sisteme cibernetice vor produce o abundenta de bunuri (Wiener); si case provate motorizate aflate sub un centru de control automatizat(M.I.T. si Ford) vor transporta pasagerii de-a-lungul super autostrazilor spre orase subterante sau spre coloniile de asteroizi din spatiu (Dandridge Cole); in timp ce computerele centrale vor lua deciziile la nivel national si o rezerva de halucinogene vor da senzatia tuturor oamenilor ca sunt in viata (Leary). Cu ajutorul transplantului de organe (Barnard si altii) vom extinde aceasta pseudo viata pentru un deceniu sau doua. In cele din urma beneficiarii acestui sistem vor muri fara sa constientizeze pentru cel putin un moment ca nu au fost niciodata in viata.
Intre timp o singura capsula spatiala detasabila, ”primul mediu perfect”(Fuller) va servi fiecarui individ in mod succesiv ca patut, clasa de scoala, locuinta sau ca un component al unui vehicul cu care se poate deplasa (masina sau racheta) pana in momentul in care, si capsula si ocupantul acesteia sunt inlaturati si condusi spre un super-creomatoriu pentru a fi volatilizati-sau dusi spre un centru de prezervare criogenetica pentru a fi prezervati pentru folosinte chirurgicale, sau pentru a fi resuscitati pe viitor. Cealalta tentanta alternativa este acum luata in considerare, este de a opri toate procesele organice intr-atat incat sa faca din aceasta parodie de om ceva ”nemuritor”.

Continue Reading

Daune colaterale: O aparare eco-extremista a violentei nediscriminante

Daune colaterale: O aparare eco-extremista a violentei nediscriminante

Acest text este o traducere in limba romana a unui comunicat lansat de Reaccion Salvaje (Mexic). Textul care a fost tradus se numeste:

Collateral damage: An Eco-Extremist Defense of Indiscriminate Violence

Fiind doar un propagandist eco-extremist,  atentia mea este atrasa de reactiile cititorilor anarhisti si stangisti  fata de actiunile ITS si a altor grupuri eco-extremiste. Prima reactie pe care o intalnesc este de obicei de dezgust. Cum pot eco-extremistii sa  organizeze atentate impotriva proprietatilor si a oamenilor, cum ar fi, arderea autobuzelor si trimiterea de colete cu bombe, in locuri unde ‘’oamenii inocenti’’ pot fi vatamati? Ce ar fu daca un copil ar fi in raza unei bombe sau secretara omului de stiinta, mama si sotie, ar deschide coletul in locul omului de stiinta? Ce-I cu aceasta violenta nihilista, unde oamenii inocenti sunt omorati? Nu este acest lucru fara folos in lupta contra civilizatiei? Nu arata acest lucru ca eco-extremistii sunt deranjati mintal, probabil suparati pe parintii lor, nu si-au luat medicamentele, marginali, etc.?

Adevarul e ca opozitia stangistilor, anarhistilor, anarho primitivistilor sau oricare grup care reactioneaza negativ in fata violentei eco-extremiste este una de o mare ipocrizie: ipocrizie pe care numai cineva de nivelul lui Nietzsche sau alt bun manipulator al cuvintelor o poate usor diseca. Pentru ca civilizatia, si oricare alta ideologie, este bazate pe violenta nediscriminatorie, pe ascunsul rufelor murdare si pe maturatul mizeriei sub pres pentru ca nimeni altcineva sa nu o vada.

 

Sa incepem numaratoarea:

Opozitia contra violentei eco-extremiste poate fi privita din perspective dogmei de aur crestine: ‘’Fa celorlalti ceea ce ai vrea sa iti faca si ei tie.’’ Nu ai vrea sa fi aruncat in aer in autobuz. Nu ai vrea ca o explozie sa te lase fara degete sau sa primesti un glont in cap atunci cand tu ‘’iti faci doar treaba’’. Toata lumea are dreptul la munca si sa se intretina singuri, nu-I asa? Dar sansele sa fi o tinta in cadrul atentatelor puse la cale de eco-teroristi sunt minuscule: probabil ca ai mai multe sanse de a castiga la loterie. Pe celalalta parte, sansele sa fi implicat cauzezi un accident auto sau sa fii lovit de o masina sunt infinit mai mari prin comparatie. Sansele de a muri de cancer sau din cauza unei boli de inima din cauza alimentelor procesate sunt inca si mai mari. Dar, ultimele cauza sunt ‘’perfect naturale’’ iar a fi ‘’victima colaterala’’ intr-un razboi pentru apararea naturii insasi este cumva o tragedie. Scutiti-ne.

Bineinteles ca aceste dezaprobari reprezinta faptul ca oamenii accepta in mod tacit violenta statului si violenta civilizatiei. Pentru liberalul burthez ‘’violenta terorista’’ este oribila pentru ca numai Statul poate desemna oamenii care trebuiesc ucisi (daca ai trai in Afganistan sau Yemen de exemplu ar trebui sa iti faci mai multe griji decat ca o sa mori in accidente de masina; ar trebui sa te temi si de dronele care arunca o ploaie de bombe din aer. Dar asta este ok pentru ca democratia Americana este de accord cu asta.)  Stangistii si anarhistii pot critica actiunile eco-extremiste cu un pic de mai multa integritate, daca e sa o luam asa, pentru ca si ei resping violent capitalismului si a statului. Pe de alta parte, ei creeaza lumi fantastice unde ‘’cei vinovati’’, parazitii bogati pe care ei i-au judecat si pedepsit la moarte in capul lor, in confortul convorbirilor lor, sunt omorati fara discriminare, chiar cu cruzime, fara sa tina cont ca, chiar si acesti burghezi sunt soti, tati, fii, fiice, etc. Si bineinteles, ei se asteapta ca aceasta sa aibe loc cu o violent minima, pentru ca revolutiile au fost dintotdeauna petreceri cu ceai unde cei inocenti nu au niciodata de suferit…

Ceea ce avem de infruntat aici este Mareata Holograma a Civilizatiei: una care ne oblige sa ne pese de oameni pe care niciodata nu i-am cunoscut, sa empatizam cu cetateanul abstract, camaradul, copilul lui Dumnezeu. Ar trebui sa ne suparam la vederea unui autobus in flacari sau a unor birouri distruse, sau la ramasitele unor resturi de material incendiare lasate in apropierea cladirilor guvernamentale. Trebuie sa ne cream scenario in cap: ‘’Daca fiica mea ar fi fost in fata acelei cladiri? Daca sotia mea ar fi fost in acel birou?

Daca eu as fi fost acel om de stiinta lasat sa moara intr-o balta de sange in parcare?’’ Ok, si daca ai fi fost? Si, la modul cel mai serios acum, nu ai fost, asa ca, de ce te gandesti la asemenea scenario?

Nu este asta narativa civilizatiei: cu toti suntem implicate? Asta este o minciuna, pentru ca nu suntem. Viata ta este doar ceva minor intr-o mare Masinarie, si daca Masinaria decide sa te scuipe afara, vei fi scuipat afara. Nu ai nici o valabilitate, moralitatea ta este o iluzie. Este buna doar sa acopere violenta si moartea care au fost folosite pentru fabricarea hainelor de pe tine si mancarii pe care o mananci. Este acceptabil ca un numar extrem de mare de animale sa moara, sa fie taiate toate padurile si totul sa fie pavat. Este acceptabil ca oamenii sa fie redusi la statutul de sclavi salaritati, sa inaltam monumente celor care au distrus lumile salbaticilor, sa sacrifice visele si sanatatea oamenilor vii de azi pentru un viitor mai bun. Dar pentru numele lui Dumnezeu nu pune o bomba artizanala in fata guvernului! Asta este prea mult.

Uite cheia eliberarii tale: nu ai nici o datorie fata de societate si nici nu trebuie sa faci ceea ce ea iti spune. Pe acei oameni ucisi in celalta parte a globului nu ia interesat niciodata de tine si nici nu o sa le pese vreodata. Esti doar o cifra intr-un sistem Dunbar: cel mult vei fi o stire candva iar dupa aceea vei fi uitat. Felul in care te identifici cu ‘’cetatenii’’ sau ‘’copii Domnului’’ morti la distante de sute de kilometrii este doar un mod prin care societatea te manipuleaza pentru a face ceea ce ea doreste: este doar o unealta pentru domesticire, atata tot.

Poetul Robinson Jeffers a scris ca cruzimea este cel mai natural lucru dar ca, omulului civilizat ii place sa fie contra naturii. Unele triburi din ceea ce este acum California de nord au fost observate si descries de europeni ca fiind cele mai pacifiste si mai violentre in acelasi timp: pacifiste pentru ca nu exista razboiul organizat, violente pentru ca stiau sa resolve disputele inter-personale. Acei care isi arata lasitatea in fata actelor de violenta  individuala sunt aceiasi care apara dreptul Statului si civilizatie de a avea putere exclusive asupra vietii si mortii asupra oamenilor.

Sunt proprietatea lor, asa ca, cum au acei eco-teroristi tupeul sa reclame acel drept, mai mult, cum au tupeu sa atace 10.000 de ani de lege si ordine civilizata si sa comande ei cine sa traiasca si cine sa moara!

Imi inchei textul cu doua citate din Iosif Stalin. Primul este: ‘’Trebuie sa spargi cateva oua pentru a face o omleta.’’ Bineinteles ca asta este ceea ce oponentii eco-extremismului vor spune ca e adevarat:  ca sacrificam vietile oamenilor inocenti pentru a crea propria noastra versiune a Edenului. Oricine cu o jumatate de creier si putina putinta de a intelege un text isi da seama ca asta e un cacat. Eco-extremismul nu cauta sa sparga oua pentru a face o omleta: cauta sa distruga intreaga ferma, iar daca ouale sunt distruse, asta este doar natura bestiei. Cate oua sunt sparte la o ferma zilnic?

Al doilea citat din Stalin este: ‘’Moartea unui om este o tragedie, un million de morti este o statistica.’’ Nu cumva asta este logica anarhistilor si a stangistilor? Ei pot trece cu vederea o lume intreaga macelarita de civilizatie, pot trece cu vederea milioanele de morti ale salbaticilor care nu au facut decat sa isi apere pamantul, si ei se pot juca jocuri in mintea lor unde ei ii omoara pe capitalisti in paturile lor dar atunci cand vad un autobus in flacari sau un laborator distrus de o explozie ei tipa, ‘’De ce nu va ganditi la copii!’’

Te poti gandi ca aceste actiuni nu sunt de folos; te poti gandi ca ele sunt produse de mintile unor sociopati, poti sa faci ce vrei. Noi nu incercam sa schimbam lumea, preferam sa o vedem cum dispare in flacari. Si daca tu nu vezi cum Pamantul, raurile, muntii, padurile si oceanele, sunt distruse atunci sa stii ca asta inseamna nebunia adevarata si noi nu te putem ajuta , si nici nu dorim sa facem acest lucru. Ascunde-te atunci cand ne vezi venind.

 

 

Continue Reading

Zece teze asupra proliferarii Egocratilor – Fredy Perlman (1977)

Zece teze asupra proliferarii Egocratilor – Fredy Perlman (1977)

fredy-perlman-ten-theses-on-the-proliferation-of-egocrats.a4

I

Egocratul – Mao, Stalin, Hitler, Kim Ii Sung – nu este un accident sau o aberatie sau o erupere a irationalului; este personificarea relatiilor actualei ordini sociale.

II

Egocratul este initial un idivid ca oricare: mut si lipsit de putere in aceasta societate lipsita de comunitate sau comunicare, victimizat de spectacol, ‘’neintreruptul discurs al puterii existente despre sine, monologul ei laudaros, auto-portretul puterii in epoca managementului totalitar al conditiilor existente.’’ (Debord). Dezgustat de spectacol, el viseaza la o ‘’fiinta umana eliberata, o fiinta care este si fiinta sociala si un Gemeinwesen.’’ (Camatte). Daca dorintele vor fi puse in practica: la locul de munca, pe strada, in orice moment in care spectacularul ii fura din umanitate, el va deveni un rebel..

III

Egocratul nu isi exprima nepuinta de a construi o comunitate si comunicare in practica; el transforma asta intr-un Gand. Inarmat cu Gandul sau, el este in continuare mut si fara putere, dar nu mai este ca oricare: el este Constient, el poseda Ideea.  Pentru a-si confirma diferentierea fata de multime, el se asigura ca nu se minte singur, trebuie sa fie vazut ca fiind altfel de catre ceilallti – ceilalti care confirma ca este intr-adevar posesorul Gandului.

IV

Egocratul gaseste ‘’comunitate’’ si ‘’comunicare’’, nu distrugand elementele spectaculare pe care le intalneste ci inconjurandu-se de indivizi de genul sau, alte Ego-uri, care-si reflecta Gandul de Aur unui altuia si isi confirma validitatea posesorilor sai. Oamenii Alesi. In acest moment, pentru ca Gandul, daca este sa ramana de aur, atunci este necesar sa ramana la fel: neschimbat si necompromitator; critica si reviziunile sunt sinonime cu tradarea, ‘’Asadar nu poate exista decat ca o polemica cu realitatea. Refuza tot. Poate supravietui doar inghetand, doar devenind din ce in ce mai totalitar.’’ (Camatte). Asadar, pentru a putea continua sa reflecte si sa confirme Gandul, individual trebuie sa se opreasca din gandit.

V

Scopul initial al ‘’fiintei umane eliberate,’’ este pierdut in practica atunci cand este relationat cu constiinta Egocrata, deoarece ‘’consiinta devine ea insasi un tel si se bazeaza pe ea insasi in organizatia care s-a prefacut pentru a dobandi telul propus’’ (Camatte). Grupul admiratorilor mutuali isi prepara un program si un loc de intalnire; el devine o institutie. Organizatia, care poate lua forma unei celule bolsevice sau a uneia naziste, un club de lectura socialist, sau un grup de afinitate anarhist, acest lucru depinzand de circumstantele locale si preferintele individuale, ‘’devine un teren favorabil  pentru o informala dominatie a propagandistilor si a aparatorilor propriei ideologii, specialistii care sunt in general mult mai mediocri cu cat activitatea lor intelectuala consta in repetarea unor adevaruri definitive. Respectul ideologic pentru unanimitatea deciziei a fost per total favorabil autoritatii necontrolate, inauntrul organizatiei, a specialistilor in libertate’’ (a scris Debord in descrierea sa a organizatiilor anarhiste). Respingand ideologic conducerea spectaculara, organizatiile specialistilor in libertate reproduc relatiile spectaculare in practicile sale interioare.

VI

Organizatia care intruchipeaza Gandul isi indreapta ochii catre lume, pentru ca ‘’proiectul acestei constiinte este sa inrameze realitatea in conceptului sau.’’(Camatte). Grupul devine militant.  Are ca scop raspandirea in interiorul societatii relatiile pe care el le are in interiorul sau, una dintre variante putand arata ca in urmatorul exemplu: ‘’In interiorul partidului, nu trebuie sa ramana nimeni in urma atunci cand conducerea ordona un ‘’mars inainte’’, nimeni sa nu se intoarca la dreapta atunci cand ordinul este la ‘’stanga’’.(un lider revolutionar citat de M. Velli.) In acest punct specific, continutul Gandului este atat de irrelevant in ceea ce priveste practica ca si geografia Paradisului crestin, pentru ca telul este redus la minim: serveste ca justificare a practicilor represive si ca un instrument de santaj. (Exemple: ‘’Devierea de la ideologia socialista, oricat de putin, inseamna intarirea ideologiei burgheze.’’ Lenin, citat de M. Velli; ‘’Atunci cand ‘libertarienii’ in mod scandalos isi bat joc de altii, pun in discutie maturitatea si daruirea fata de schimbarea sociala’’ un ‘’anarhist’’ intr-o scrisoare catre The Fifth Estate.)

VII

Organizatia militanta se extinde prin conversie si manipulare. Conversia este tehnica bolsevismului si al anarhismului misionar: misiunea explicita a militantului este sa introduca constiinta in interiorul clasei muncitoare(Lenin), ‘’ideile noastre sa ajunga la oamenii muncii’’ (un ‘’anarhist’’ in ‘’The Red Menace’’, Toronto). Dar misiunea speciala a militantului, si scopul practic al activitatii sale, este sa afecteze activitatea muncitorilor, nu gandurile lor. Conversia este una de success daca muncitorii, oricare ar fi ideile lor, incep sa plateasca bani luna de luna si daca se supun chemarilor la actiune ale organizatiei (greve, demonstratii, etc.).  Scopul explicit al Egocratului este sa stabileasca propria (si a propriei organizatii) hegemonie asupra unui numar mare de indivizi, sa devina liderul unei mase de urmaritori. Acest tel devine cinic explicit atunci cand militantii sunt nazistii sau stalinistii (sau o combinative intre cele doua cum ar fi Partidul Muncii al Statelor Unite).  Conversia deschide drumul manipularii, minciunii sfruntate. Specific acestui model, recrutarea sustinatorilor este un tel explicit iar Ideea inceteaza in a mai fi o stea fixa, perfecta si de neatacat; Ideea devine o biata unealta spre drumul spre un tel explicit; ceea ce recrutii trebuie sa urmareasca este Ideea cea buna; Ideea devine un colaj cinic construit bazat pe fricile si chestiile pe care potentialii recruti le au; promisiunea maxima este anihilarea tapilor ispasiori: ‘’contra-revolutionarilor’’, ‘’anarhistilor’’, ‘’agentilor CIA’’,’’evreilor’’, etc.  Diferenta dintre manipulatori si misionari este una teoretica; in practica ei sunt contemporani in competitia pentru acelasi scop social si ei isi imprumuta tehnicile.

VIII

Pentru a putea propaga Ideea, pentru a converti si manipula, Egocratul are nevoie de instrumente, media, mai precis, exact acele instrumente media pe care le foloseste societatea spectacolului in profunzime. Una dintre justificarile pentru a schimba felul in care este folosita media este urmatoarea: ‘’Media este un monopol al claselor conducatoarea, care le foloseste pentru propriul folos. Dar structurile ei raman ‘’fundamental egalitare’’, si este o datorie revolutionara sa scoatem in evident potentialul continut de ea dar care este momentan pervertit de catre ordinea capitalista. Intr-un cuvant, sa le eliberam…’’ (o pozitie redata de Baudrillard.) Respingerea initiala a spectacolului, dorinta de a se afla intr-o comunitate si de comunicare, a fost inlocuita de dorinta de a avea puterea asupra insasi instrumentelor care anihileaza comunitatea si comunicarea. Ezitarea sau crizele subite de critica sunt date la o parte de santajul organizational: “Leninistii vor castiga daca noi nu acceptam responsabilitatea de a lupta si de a castiga….’’ (‘’The Red Menace’’. Un Stalinist ar spune, ‘’Trotskystii vor castiga…,’’ etc.).  Incepand din acest moment, orice este permis; toate modalitatile sunt bune daca servesc indeplinirii telului propus; si ca o limita absurda, chiar si promotiile si reclamele, activitatea si limbajul a insasi Capitalului, devin justificate de scopul revolutionar:’’Ne concentram masiv pe distributie si promotie… Munca noastra promotionala este variata si costisitoare. Include reclama masiva, vanzari promotionale, cataloage, masute pe care le inchiriem la diferite targuri pe tot cuprinsul tarii, etc. Toate astea costa o cantitate foarte mare de energie si de bani, care ese acoperita de banii generati din vanzarile de carte.’’ (Un ‘’om de afaceri anarhist’’ intr-o scrisoare catre The Fifth Estate.)  Este acest om de afaceri anarhist un exemplu absurd pentru ca este atat de ridicol exagerat sau el este un exemplu solid si continuat mod in traditia ortodoxa a militantei organizate? “Marile banci sunt ‘aparate de stat’ pe care vom fi nevoiti sa le introducem in socialism, si pe care le vom lua gata facute de la capitalism; scopul nostru este sa luam inapoi, sa refacem ideea care a fost mutilata de capitalism, sa o facem si mai mare, mai democratic, chiar si mai cuprinzatoare….” (Lenin, citat de M. Velli.)

IX

Pentru Egocrat, media este doar un mod; scopul este hegemonia, puterea, si puterea politiei secrete. “Piloti invizibili in centrul furtunii populare, trebuie sa o directionam, nu in mod vizibil, dar cu dictatura colectiva a tuturor aliatilor. O dictatura fara emblema, fara titlu, fara un drept oficial, dar mult mai puternica pentru ca nu va avea nimic in comun cu aparentele puterii.” (Bakunin citat de Debord) Dictatura colectiva devine repejor regula unui singur Egocrat pentru ca “daca birocratii luati impreuna decid toate lucrurile, coeziunea propriei lor clase poate fi asigurata doar prin concentrarea puterii lor teroriste intr-o singura persoana.”(Debord).  Odata asigurat succestul afacerilor Egocratului, stabilirea ‘’dictaturii fara un titlu official”, comunicarea nu este numai absenta social; orice incercare locala este in mod deliberat lichidata de politie. Acesta situatie nu este o “deformare” ale “telurilor originale”; este deja prevazut in moduri, in instrumentele ‘’fundamental egalitariane’’ folosite in victorie. “Ceea ce caracterizeaza mass-media este faptul ca ei sunt anti-mediatori, insensibili, faptul ca ei produc non-comunicarea… Televiziunea, doar prin simpla prezenta, este control social acasa. Nu este necesar sa ne imaginam acest control ca fiind periscopul prin care regimul spioneaza viata privata a fiecaruia, pentru ca televiziunea este deja mult mai buna decat atat: se asigura ca oamenii nu isi vor mai vorbi unui altuia, ca sunt definitiv izolati in fata unor dispozitii fara raspuns.’’ (Baudrillard)

X

Proiectul Egocratul este superflu. Modul de productie capitalist si de comunicare deja reduce fiintele umane la simpli spectatori muti si fara putere, victime pasive supuse in mod continuu la “monologul auto-ridicator in slavi” al puterii actuale. Revolutia anti-totalitara cere, nu un alt mediu, ci lichidarea tuturor formelor media, “lichidarea intregii structuri prezente, functionale cat si tehnice, ale modulilor in care ea opereaza sa spunem asa, peste tot pe unde este reflectata forma lor de organizare sociala. La o limita, in mod evident, chiar conceptual de mediu este cel care dispare si care trebuie sa dispara: cuvantul schimbat, schimbarea reciproca si simbolica, neaga ideea si functia unui mediu, a unui intermediar… Reciprocitatea vine din distrugerea acelui mediu.’’ (Baudrillard)

Fredy Perlman 1977

References

  • Jean Baudrillard, Pour une critique de l’economie politique du signe (Paris,

Gallimard, 1972)

  • Jacques Camatte, The Wandering of Humanity (Detroit, Black & Red,

1975)

  • Guy Debord, Society of the Spectacle (Detroit, Black & Red, 1970; 1977)
  • Claude Lefort, Un Homme en Trop: Reflexions sur “L’Archipel de Goulag,”

Paris, Seuil, l976

  • Michael Velli, Manual for Revolutionary Leaders (Detroit, Black & Red,

 

1972),

Continue Reading