Reintoarcerea la patria chinezeasca III: De ce dau firmele romanesti faliment. Adevarul gol-golut.

Avem asa, un patron de firma, poreclit si investitor, un proiect(cu resurse limitate si cu o idee in spate la fel de limitata), lacomie si nu in ultimul rand, dorinta de imbogatire rapida pe banii prostilor care cumpara orice atata timp cat altii mai prosti ca ei si-au cumparat. Nu-mi este frica de adevar asa ca nu ma ascund in spatele fricii de a fi injurat de altii pentru ceea ce scriu.

Adevarul este ca oamenii din Romania sunt niste cumparatori ciudati care ar da 1 ron sau 2 pentru un produs care valoreaza 50. Nu stiu cum calculeaza ei pretul dar de fiecare data cand am incercat sa vand ceva mereu am avut parte de aceeasi reactie ”iti dau x”, chiar daca pretul era afisat clar, fara nici o referinta la ideea de ”negociere”, lucru peste care cumparatorii romani trec cu usurinta unei gasti prin apa. Sa incepem.

Patronul, acel mic tip cu burta mare care pana acum cativa ani era cunoscut ca si ”ala care aduce tigari de la moldoveni” vrea acum respect. El investeste, vrea sa fie tratat, vrea covor si mai ales, vrea un cod al munci atat de anost si potrivnic oamenilor pe care el ii sclavageste incat isi vine sa te stergi la fund cu el (asta daca ai chef de vreo boala, who knows). Vrea de toate si mai ales, vrea bani, din orice, pe orice produs sau serviciu de cacat, el vrea profit. Unii chiar il fac, cel mai bun exemplu ar fi cei care vand prin Romania produse pentru sublimare, niste firme de tot cacatul care au un adaos comercial imens si te trateaza ca pe ultimul fraier cu toate ca traiesc de pe urma ta. Revenind. Acum omul nostru se denumeste ”investitor” si aduce in general marfa din China sau jecmaneste oamenii prin sate cu diferite chestii.

Proiectul investitorului nostru este unul simplu. Vizualizeaza ideea, face rost de niste bani, da drumul la afacere, ii merge bine, isi cumpara BMW si casa, vede ca afacerea nu se mai dezvolta asa repede, incepe sa dea afara muncitorii, incepe sa scumpeasca si sa faca ce face el mai prost, adica sa scada din calitate si la scurt timp da faliment. Pentru care faliment da vina intotdeauna pe guvern pentru ca are niste legi prea dure, pe muncitori ca il fura, pe oameni ca nu ii cumpara lucrurile. El niciodata nu este de vina pentru ca el este Dumnezeu. Al afacerilor bineinteles.

Asadar, dupa ce am facut portretul robot al investitorului roman sa trecem la actiunile poporului, mai in detaliu. Poporul, consumerist fiind, cumpara orice cacat atata timp cat e ieftin. Serios. Daca cineva ii va veni ideea si dorinta de a congela cacat de caine si sa il vanda frumos in supermarket cu un nume si un logo frumos pe el, sigur se vor gasi cateva sute de mii de pitipoance cocalare sa cumpere, pentru ca na, nu se stie care va fi urmatorul trend asa ca nu e bine sa il piarda. Ati inteles?

 

Dupa ce v-am spus adevarul despre faliment astept ca dumneavoastra sa dati subscribe blogului si share articolului pentru a demasca cate un pic capitalismul comunist roman.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *