Spre Autonomie – Kevin Tucker

eseu publicat in Species Traitor
Cultura noastra sufera de o tulburare de personalitate extrema. Se pare ca poarta un scut atat de greu incat uita ca acesta este montat pe corpul sau. Fata este atat de preocupata de cosmetizarea sa incat uita sa priveasca in jos.
Ne-am dezvoltat atat de mult incat am uitat ca avem nevoie de o fundatie solida pentru a ramane in picioare. Doar spunem, ”Iata-ne aici, acum sa incercam sa ne descurcam cu asta” Nicaieri nu poate fi mai evident decat in abordarea asupra vietii respective in ”goana dupa vindecare”

Ne inconjoara. BP vinde jucarii ce pun viata animalelor in pericol. IT ul este Philip Moris care a aflat Solutia vindecarii de cancer. Weyerhauser protejeaza salbaticia iar Politia protejeaza tineretul urban de violent. Monsanto hraneste copiii ”lumii a treia” iar Chanell One ii invata pe copiii provenind din ”prima lume.
Aceasta este dihotomia binelui si a raului, a vietii si a supravietuirii, a condamnarii si a salvarii, a dictatorii si a liderilor ce subliniaza castigurile progresului.

Delasarea a fost schimbata cu a te lasa dus de val respective a lasa preocuparea la o parte. Poti trai vesnic dar harta finala devine din ce in ce mai greu de citit si interpretat pe masura ce ne pierdem viziunea in stralucirea luminescent a telvizorului, a luminilor magazinelor, computerelor si a celor ce lumineaza strazile.

Moartea disperată domina viata pe care nu au avut-o niciodata. Obsesia progresului , a unui viitor de o magnitudine tehnologica atat de mare incat incat oamenii nici nu mai au nevoie sa respire pentru ei insisi, combinata cu o nevoie de a lasa trecutul in spate i-au plasat intr-un colt in care sfarsitul, progresul sau evolutia au ajuns sa justifice orice mijloc care ar putea surveni respective devastarea biologica sau boli evitabile.

Si in ce context are loc vindecarea?

Cautarea leacurilor face parte din nepunerea la indoiala a ideologiei civilizatiei. Cautarea unui leac reprezinta nivelarea unui camp de lupta ca sa spunem asa. Un leac presupune idea ca cineva are nevoie de el, ca problema este naturala. Aceasta face ca retardarea, cancerul și prostia sa fie mai curand boli natural rezultate ale unor mijloace ale unui sfarsit inexistent. Cautarea unor asemenea solutii ehivaleaza cu saparea propriilor noastre gropi. Leacul unei problem este cauza urmatoarei si atata timp cat izolam fiecare problema ciclul se va auto-perpetua.

Ceea ce avem nevoie sunt solutiile. Nu putem intoarce un ochi orb la fundatia civilizatiei si trebuie sa ne intrebam pe noi insine daca intr-adevar aceste lucruri ar trebui sa se intample. Rationamentul intregii ordini sociale trebuie sa fie pusa sub semnul intrebarii.

Doar atunci cand vom fi facut asta vom inceta sa ne mai sacrificam pentru viitor si vom incepe sa traim in present.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *